Doar o clipa

Mângâie-mi chipul cald,cu mâna ta
Uită-te în ochii mei,lasă-mă să mă înec în privirea ta
Sărută-mă să simt parfumul dragostei tale
Lasă-mă să te țin de mână,să-ți urmez pasul agale.

Și mai uită-te în ochii mei odată
O să cunoști sigur,privirea mea disperată
Îmi strângi mâna umedă,de lacrimi înecată
Și-atunci am simțit că inima-mi e vindecată.

Tu vrei să pleci,eu vreau să mai stai
Să nu pleci,încă o clipă să-mi mai dai,
Ții capul în jos,pari dezamăgit,
Iar eu cad în genunchi,și nu mă mai ridic!

Mi-aș dori să semnez un jurământ,
Îți voi prețuii mereu,zâmbetul tău sfânt
Acum lasă-mă să mă ridic la cer,
Că ai frânt aripile unui înger.

Te prețuiesc,dar tu iubești pe altcineva
Deaia m-ai părăsit,și-ai plecat altundeva,
Și îți las aici ca ultim cuvânt…
Chipul meu,purtat de lacrimi și de vânt.

Iti mai aduci aminte?

Tu nu-ți mai aduci aminte de mine
În tot acel timp,te-ai gândit doar la tine
Ai ales să pleci,să fi tot mai absent
Iar pe mine m-ai lăsat în suflet,c-o iubire de adolescent!

Aș vrea să intru în mintea ta,
Pentru mine n-a mai rămas decât un „nu mă uita”,
Și nu îți cer să mă ierți,
Vreau decât istoria asta să n-o mai repeți.

Nu știu ce am fost,probabil decât o altă fată
M-am încrezut prea mult,și am rămas abandonată
Îmi curge o lacrimă pe foaia asta fină,
Și ca ultim cuvânt,doar iubirea ta mă alină!

Dragoste in poezie.

Am început prin simple trăiri sau gânduri
Și-am decis să vi le pun vouă printre rânduri,
Sunt fata aia care de mică stătea printre blocuri
Și aia care a reușit să se lase de droguri.

Vorbim de poezie,
Și de sentimente puse pe hârtie,
De răni produse de la o injecție
De românia,care ne produce infecție.

Trebuie cu viața să te aliniezi
Cu durerile să te conformezi,
Să nu te încrezi în nimeni,niciodată
Să faci posibilul să n-ai inima abandonată.

Că unii zic să nu mai scriu,dar eu nu mă las
Încă sper ca poeziile mele să prindă glas,
Că eu sunt cu voi,dar nu vedeți
Că eu pentru voi am luptat mereu prin nămeți.

Noi suntem oameni

Trebuie să mergi înainte să nu cedezi,
Să nu te uiți înapoi,să te faci că nu vezi
Să te lupți chiar dacă nu crezi,
Să devii un suflet bun,din rău să te salvezi.

Și știu deja că uneori ajungem la imposibil
Uneori facem un lucru care e nu este folosibil,
Uneori ne e greu,dar nu vrem să părem sensibili
Chiar dacă ești rău,din milă sufletul poate fi extensibil.

Omul mereu are o inimă mare,
Indiferent că sunt clipe mai dulci,mai amare
În sufletul lui,mereu e o lacrimă în formare
Și dacă e puternic,își dă singur îndrumare.

Sentimente vii.

Sunt momente în care îmi doresc să mor
Altele în care nu vreau să mai plâng de dor
Să nu mai pierd tot ce ador
Să nu mai joc în viața asta,ca și un actor.

Toate lucrurile acum mă depășesc
Nu știu în ce dracu să mă regăsesc
Vreau să lupt,dar nu reușesc
Toți au plecat,și acum îmi lipsesc.

De tot ce a fost,mereu îmi amintesc
Astea sunt amintirile,cu care mă amăgesc
Mă gândesc decât la persoana de care am reușit să mă îndrăgostesc
De cel pe care l-am pierdut,deși îl iubesc.

Acum plâng,trecutul îl citesc
Și pe zi ce trece,sentimentele tot cresc
Aș vrea să dispar,să numai pierd tot ce-mi doresc
Să-mi smulg inima din piept,ca să nu mai iubesc.

Asta e pentru cei ca mine,si cei ca tine

N-am mai scris de ceva timp pe blog,poate pentru că am și eu dreptul la pauză,c-o fi una că-s mai multe asta rămâne de văzut.Ce să spun că momentan lucrez la poezii noi,și încerc să-mi stabilesc o temă pentru „viitoarea” mea carte.
În rest despre mine ce să zic,mă lupt să supraviețuiesc așa cum face toată lumea…că mi-o fi mai bine că mai rău dar supraviețuiesc.Să zicem că nu sunt atât de bine precum par,dar vreau să cred că mi-e bine.Poate ați citit ultimele poezii și ați văzut că vorbesc despre o prietenie pe care am pierdut-o.De obicei scriu poeziile ca să încerc să transmit ceva prin ele,uneori din imaginație,alteori prin trăirile mele personale dar eu cred că în fiecare transmit ceva.
Din punctul ăsta de vedere,sincer chiar nu mă simt bine dar o să trec eu și peste asta pentru că sunt o luptătoare.Poate pentru voi nu înseamnă nimic,ba chiar poate chiar râdeți dar eu știu ce simt,și știu cum e să pierd un lucru.Mai mereu pierd,defapt de când mă știu pierd lucruri,persoane dragi și multe altele.Și asta face parte dintr-un om.Alteori pierzi,rareori câștigi și totuși mergi până la capăt.Unii sunt obișnuiți să câștige și când pierd ceva le este foarte greu,alții mai mereu pierd și sunt obișnuiți cu asta,iar când câștigă ceva e raiul pe pământ.Și cred că este mult mai bine să te lupți să treci peste,să fi puternic,decât să fi mereu obișnuit să ai,să visezi la lucruri și să cumperi totul cu bani.
În fine.Ce să spun,aștept ce-o să vină!Iar pentru voi,ce să zic… multă baftă.

Mediu Jegos

Totu-i nasol în jur
Deaia la fiecare cuvânt înjur
Sunt singură,mă uit de jur împrejur
Și văd niște oameni cu care trebui să fi dur.

 

Viața-i mai futută ca o târfă
Și reține frate,asta nu-i o bârfă
Nu te uita înapoi mergi mândru înainte
Și ai încredere,în ale tale cuvinte.

 

Nu-i plăcut să îți descrii viitorul
Acum nu mai e plăcut nici să recunoști adevărul,
M-am săturat să beau,ca apoi să sparg paharul
Și m-am plictisit,să aleg soarta cu zarul.

 

Acum fericirea nu mai e scopul
Că banul face jocul,
Aș vrea dacă aș putea să schimb locul
Să mă mut undeva,unde dragostea e focul.

 

 

Inspiratia divina din domeniul trecutului meu.

Stăteam noaptea mă uitam pe geam,

Îmi aduc aminte cum prin ploaie alergam

Cum chipul tău îl mângâiam

Și stăteam nopți întregi și ne alintam.

 

Erau și clipe când trebuia să pleci

Dar îmi promiteai dragostea ta pe veci

Până când au început să cadă lacrimi reci

Care mi-au umplut sufletul de răni seci.

 

Te uram,nimic nu voiam să-mi mai amintesc

Și reușeam cu fiecare cuvânt al tău să mă amăgesc

Însă începusem scrisorile vechi să le citesc,

Cum jurai iubire trupului meu ceresc.

 

Cum puteai să mă minți în fiecare clipă?

Din cauza ta sufletul mi s-a răcit,a făcut gripă!

Ești un mincinos,un inconștient

Și m-ai făcut să cred,că în inima ta eram decât client!

 

 

Dragul meu

Avem deja o lună și tot ne ținem de mână,
Și pășim pe drumul vieții,tot împreună
Cu tine am aflat ce înseamnă fericire
Și cuvântul căldură,nu răcire.

Zi de zi reușești să trezești sentimente în mine
Zi de zi ne încălzim amândoi ca să ne fie bine,
Doar tu ști să mă atingi cu mâini fine
Și îmi doresc să fiu mereu cu tine.

Goodbye my friend

Sunt multe răni adânci,le simt tot mai mult
Doar tu ai știut cândva,să calmezi al meu tumult,
Dar acum am ales să plec,să uiți de mine
Odată tu ai fost,pastila care îmi făcea bine.

Nu o să te uit,te-am iubit
Dar acum am plecat subit,
Îmi doresc să nu suferi vreodată
Și sper să fi fericit cu această fată.

Nu vreau să mă plâng aici,
Dar mi-e greu,știu că ești tare și n-o să pici
Însă despre mine ce să zic…
Poate dacă o să pic,o să încerc să mă ridic.

Dacă aș avea o șansă să mă întorc,aș renunța
Din ce cauză? Încă nu mă pot pronunța,
Mi-am croit propriul meu drum
Și vreau ca toate amintirile să devină scrum!

Condoleante…

Cam cât de greu crezi că este sufletul meu? De ce ești așa,de ce mereu întrebarea e asta? Ce să fac,crezi că doar tu suferi? Crezi că eu n-am probleme,crezi că mi-e ușor? Și oare de ce m-am schimbat așa? Poate pentru că mi-a fost luată cea mai importantă persoană din viața mea? Și aceea persoană erai tu! Erai cel care mi-era alături,zi de zi! Cel care mă făcea să zâmbesc,cel care îmi injecta sufletul cu fericire! Acum nu sunt decât răni și multe cicatrici,amintiri și momente în memoriam.Dar eu îți cer iertare și îți mulțumesc pt tot,pentru că știu că orice om iubește,orice om greșește și orice om suferă.Și am trecut prin aceste etape.De data asta m-am săturat să lupt.Nu mai vreau să lupt,pentru că nu îmi e de folos.Mi-e mai ușor să zâmbesc fals și să îmi spun că am uitat tot,chiar dacă inima mea spune cu totul altceva.Nu mai vreau decât să fac următorul pas,și o să îl fac.O să fie pasul spre singurătate și ură,spre tristețe și lacrimi,spre sfârșit de drum sau început.Vreau să cred că am un caracter de piatră,și o inimă de fier.Și nu o să se mai poată apropia nimeni de mine.Nu o să mai știu ce e dragostea un timp îndelungat,așa cum am m-ai făcut-o acum ceva timp.O să fiu puternică și o să îmi vindec rănile,și o să uit experiențele nasoale din viața mea.O să uit toți „prietenii” mei,și orice lacrimă pe care am vărsat-o și promit că nu o să mai îmi pese de nimeni.
Cred că e de ajuns cu postul ăsta,pe care l-am scris tot cu lacrimi în ochi pentru că de data asta sufletul meu e în doliu și pute-ți să-mi spune-ți condoleanțe [asta doar dacă vreți].

Discursul propriu.

Sufletul meu zace pe un câmp plin cu flori,

Inima mea se pregătește de doliu

Vreau să plec,dar să iau cu mine câteva lucruri

Poate o să îmi iau niște poze,la care să mă holbez

Sau nu,mai bine nu…vreau să scap de amintiri

Știu că nu va merge așa,dar vreau să încerc.

Vreau să plec pe o insulă departe,

Unde eu să fiu singură,

Să nu dau peste nimeni…

Să mă plimb zilnic ca o nebună rătăcită,

Fără să pot să știu dacă am mai trecut prin acele locuri.

Nu vreau să mai știu cine sunt,dacă o să mai zâmbesc

Sau dacă o să mai vărs vreo lacrimă.

Cred că cel mai important lucru pentru mine

A fost să îmi fie cineva aproape,care să mă susțină

Poate că aș fi putut să îmi doresc mai mult,

Dar nu am vrut decât atât.

Și poate dacă o să plec departe

Oamenii or să se mai schimbe între timp,

Poate în bine,sau poate în rău

Asta depinde de fiecare în parte.

Însă îmi doresc să pot să visez de acolo de departe,poate din rai

La schimbările suferite pe pământ.

Să pot să îmi păzesc persoanele dragi

Și să pot să le dau palme celor care mi-au făcut rău.

Vreau  să fiu un înger bun și vreau să primesc șansa

De a oferii câteva palme pentru cei care merită.

Și poate pentru voi asta e o tâmpenie,

Dar pentru mine nu e.

Pentru că mereu am pus suflet în tot ce am scris aici

Și mereu mi-am vărsat o lacrimă de fericire sau tristețe

La fiecare post lăsat aici.

Pentru că m-am maturizat prea repede,

Ca să pot să mai iau majoritatea lucrurilor în glumă…

Inger si Drac

Am pornit pe drumul negru sortit mie

Și merg înainte prin eternitatea pustie

Nu am aripi de înger ci coarne de drac

Și mă înec în sânge,pentru că mă pregătesc de atac.

Filozofia mea îți derutează mintea

Te face inuman,îți fute sănătatea

Te transformă într-un monstru fără milă

Și o să ucizi ca spartu cu personalitatea ta umilă.

Am vrut să te posed,dar vreau să fi îngerul meu

Să fiu eu drac,că ști că așa sunt mereu

Să mă prinzi  în aripile tale lungi și fine

Să-mi dai speranță,că sunt un drac și vreau să sper la mai bine!

Nu am vrut să te sărut,pentru că te răneam

Și ăsta era singurul lucru de care mă temeam,

Însă am realizat

Că iubirea este posibilă  între un înger și un drac.

M-a privit în ochi,și mi-a spus c-o să plece

I-am spus că îl iubesc,și că sa comportat prea rece

De atunci am înțeles că iubirea repede trece

Și-am rămas cu vorba că doar timpul înțelege.

Cu pasiune

Cât ai vrea să mă privești în ochii verzi
Că începi să realizezi cât ești de fraier dacă îi pierzi
Ai vrea să îi privești până la amiezi…
Să dormi cu chipul ei în pat,și niciodată să n-o abandonezi.

Simți cum sub aerul poluat plutește dragostea
Și ai face orice s-o privești de sus din cer ca o stea
Adesea erai prea sus n-o puteai atinge,dar o privire îți ajungea
Și brusc când coborai lângă ea sufletul ți-l atingea.

În ochii ei se îneacă marea când o părăsești
Că ea pe tine te iubește,tu pe ea o iubești
Și-ar da și viața ca în ochii ei să citești
Iubirea sinceră ca dintr-o carte cu povești.

Sunt o simplă tânără adolescentină
Care visează la dragoste pură,pentru ea o adevărată rutină
Este un simplu sentiment care mereu mă anină
Că pentru dragoste,mă transform în asasină!

Sunt zeița sentimentelor din capul meu
Că ce-i frumos îi place și lui Dumnezeu
Vreau să mergem împreună până la apogeu
Ca doi nebuni să ne ținem de mână mereu.

Femeile? Dar barbatii?

Eram ieri în autobuz și auzeam o discuție între doi bărbați care începea cam așa : Ce să mai că nu ști în ce femeie să mai ai încredere.Când îi auzeam cât de pasionați vorbeau ei acolo,mă cam abțineam din râs.După ei din cauza femeii numai au ei bani de băutură,din cauza femeii i-au dat afară de la muncă,din cauza femeii sunt ei proști.
Stai mă așa.Eu sunt femeie și urăsc căcaturile astea de genu ”din cauza lu nevastămea…” și urăsc când bărbații bârfesc femeile,sau își bârfesc propriile neveste spunândule prietenilor lor că sunt niștee curve mă!
Sunt niște curve că stau acasă ca idioatele și vă fac mâncare,și vă așteaptă cu masa pusă!În fine.Nu după mult timp începea unul dintre ei să zică „daia m-am săturat eu mă,acu nu mai umblu cu una umblu cu mai multe,când mă duc acasă și aia e în mall,mă duc la ailaltă”.Cumva vorbeau ei de încredere? răspunsul este DA!Dacă aș avea un bărbat care să îmi facă așa,sigur i-aș tăia gâtul dar înainte să-i tai gâtul aș divorța :)).
Deci bărbații nu sunt decât niște roboți stupizi setați pe „nevastămea e o curvă” ,iar femeile sunt niște roboței care încearcă să le facă pe plac bărbaților!

Crunta despartire…

Poezia asta e pentru colectivul 8A
Și toată lumea știe că despărțirea-i grea
Dar o să rămân în suflet cu amintirea
Pe vecie,în suflet cu voi am aflat ce este iubirea.

Chiar dacă poate nu au fost numai momente bune
Vă scriu poezia asta cu lacrimi nebune,
Că voi mi-ați adus în suflet presiune
Și nu voi uita niciodată clipele cu voi petrecute cu pasiune!

Poate pentru voi nu a contat
Dar pentru mine da,și am rămas în suflet cu tot ce s-a întâmplat
În poezia asta am avut cam atât de relatat,
Scriu cu suflet de copil pentru voi,și devin un poet adevărat!

Lupta cu tine.

Învață să rămâi mereu în față
Să nu îți fie frică să dai cărțile pe față
Să rămâi cu strada că mereu a fost lângă tine
Și chiar dacă e rău,nu înceta să speri la bine.

Visezi să faci artă, e bafta ta
Ști că e bafta ta,și ăsta e și visul altora
Ți-ai găsit remediul în niște șpray-uri și pereți
Ăștia sunt niște bagabonți,da voi niciodată nu-i vedeți.

Eu mereu îi văd,ajung chiar să bat palma cu ei,
Voi îi ocoliți,că îi credeți mari derbedei
Sunt oameni simpli care aleargă după o pâine
Oameni care își spun mereu nu lăsa pe azi,ce poți face și mâine.

Ar prefera să trăiască în ghetou
Și să stea pe un scaun vechi,nu ca alți la birou
Să își petreacă o noapte sau două pe scaunele de la metrou
Reține că sunt niște copii,care consideră că viața lor e un cadou.

Nopti de foc

Buzele mele,v-or să le atingă pe ale tale
Limba mea ar vrea să îți atingă pielea fină ca niște petale,
Să stăm îmbrățișa-ți și să-ți ating corpul agale
Să ne tăvălim ca doi nebuni prin covorul moale.

O să facem dragoste,o să fie extrem de pasional
O să îți spun de mii de ori că te iubesc,să pară obsesional
Momentul ăsta o să fie cel mai tensional,
O să fim doi nebuni care se iubesc până la final.

O să ajungi în zona mea intimă
Și eu în patul tău sunt un fel de victimă,
În patul ăla o să fie un fel de crimă
Dar tu cititorule n-o să afli nimic,că e o poezie anonimă.

Reinvierea trupului

Astăzi o să mor pentru cei ce asta doresc,
Și o să reînviu pentru cei ce mă iubesc
O să mă schimb,o să urăsc și o să batjocoresc
Pentru toți cei care odată erau cu mine iar acum mă ocolesc.

Se zice că timpul trece dar lasă cicatrici
În sufletul meu se găsesc multe răni de brici
Dar eu am hotărât să mă schimb,să-mi lipesc inima cu lipici
Și tu,dacă ar fi să cazi fă tot posibilul să te ridici

Știu că sunt plină de viață,
Că simt că doar sentimentul ăsta îmi mai dă speranță
Să cad,să mă ridic și să devin plină de ignoranță
Nu merită să te mai sacrifici pentru nici o zdreanță.

Drumul spre moarte

Sunt pregătită să rup lanțul vieții,

Să stau în curând dreaptă în fața morții

Să închid ochii liniștită punând capăt sorții

O să mor conștientă  că a-ți scăpat de mine cu toții.

Creierul meu e praf,prea dezorientat

Se luptă cu mine ca nebunul,zi de zi impacientat

Într-o bună zi o să cedeze,că se va simții amenințaț

De drumul spre moarte,se simte singur,și înveșmântat.

Materialul meu diabolic al minții de Dumnezeu mi-a fost inventat

Și dacă n-ar fi așa,tot cu gândirea mea bolnavă voi rămâne,neschimbat

O simplă încurajare,mă face să gândesc unde mi-este locul cu adevărat

Să sfârșesc la locul meu dat,unde trupul meu îmi va fi înmormântat.

Nu scriu aici să îmi plâng singură de milă,

Sunt conștientă că defapt sa terminat viața mea umilă,

Și acum regret,când îmi aduc aminte că îmi înecam sufletul într-o pastilă

Că istoria vieții mele,n-a fost decât un simplu test grilă.

Migrene

Ce pot să spun,am niște momente incredibil de interesante uneori.Acum unu din acele momente,este ca mi-e scârbă să mai apăs o tastă ca să scriu ceva.Pentru ce să scriu ? Poate scriu pentru mine,scriu ca să îmi mai zmulg bandaje de pe rană și totuși parcă nici pentru mine nu aș mai face-o.E starea aia aiurea care probabil îți fute creierii zi de zi și tot nu te obișnuiești cu ea.Aș putea spune că eu sunt obișnuită cu această stare,dar sunt cam sătulă de ea.Și nu știu cum să fac să scap de ea,pur și simplu nu îmi dă pace.

De ce din cauza unor migrene împuțite,că eu așa le numesc,trebuie să îmi fut și cheful,inspirația,starea și toate cele? De ce mereu vine momentul ăsta blestemat când nu pot decât să îmi pun mâinile pe cap și să îmi spun „a venit din nou”.De ce pula mea nu pleci și mă lași în pace? Măcar o zi,nu cer mai multe.Cer și eu ca măcar o zi să nu mai am migrene,să mă simt și eu în apele mele,să am chef.Când apar migrenele am un obicei stupid să rămân blocată cu ochii pe pereți,și încep să mă gândesc „în gol”.Dacă mă blochez cu ochii pe un bidon de apa,parcă aș fi spartă ceva de genu „wooaa ce bidon frumos,doamne! uitete ce mâini și ce piciorușe adorabile are.Uitete cât de frumos este îmi vine să-l vărs.” Știu acum zice-ți probabil ceva de genu „bă,asta o fi întreagă la minte?”.Mă am și eu un strop de nebuneală,dar nu și azi,adică am și eu momente când sunt nebună în felul meu.Dar ăsta e adevărul pur și simplu delirez aiurea când mă apucă migrenele.Poate deaia urăsc asta într-un fel…dar pentru un lucru sigur o urăsc,și acela e pentru că pur și simplu simt cum mi se înfige în creier,și stă să nu pleznească sângele din ei.

Cel mai frumos lucru

S-a întâmplat un lucru ce credeam că nu se va mai întâmpla vreodată.Sunt șocată,pur și simplu nu îmi vine să cred că am iubit pe cineva atât de mult încât acum am simțit din nou că mă leagă ceva de aceea persoană.Pot să spun că acum inima mea nu mai poartă doliu,că simt că cineva printre părinții mei mă iubește.Cineva care nu m-a uitat,printre toate lucrurile care au fost între noi.Cineva care regretă ce sa întâmplat cu noi doi,cineva care mi-a readus speranța în suflet.Care mi-a arătat că pot iubii,care mi-a arătat că mă merită,prin toate lucrurile astea la care nu mă așteptam niciodată.Mi-am dat seama și eu că am greșit,știu că am făcut-o dar amândoi suntem vinovați.Sunt vinovată pentru că am aruncat la gunoi o persoană bună,care m-a iubit,o persoană pe care l-a durut despărțirea atât de mult încât ajunsese să mă urască pentru asta.S-a ajuns la tot ce era mai rău,la ceartă,la nepăsare.Și el e vinovat pentru greșelile lui,și apreciez că a recunoscut asta,că a recunoscut că suntem vinovați amândoi.

Acum am speranța că o să repar tot ce am stricat,că o să am din nou cel mai prețios lucru pe care l-am avut mai demult,și dacă o să îl am din nou,o să îl țin strâns lângă mine și o să trec cu el prin toate problemele ce or să existe.Nu vreau decât să îmi înșir povestea pe câteva rânduri,să îmi înec aici aceste clipe de fericire.Să simt cum îmi bate inima tare,atunci când scriu așa cum îmi bate de fiecare dată mai ales când vine vorba să scriu despre o persoană dragă mie.Nu vreau să mă mai gândesc la nimic,decât la ce va urma între mine și aceea persoană.Să mă gândesc că or să fie clipe frumoase,care nu se vor mai termina niciodată pentru că de acum simt că vreau să merg cu aceea persoană până la capăt.Simt că m-a readus din nou cu picioarele pe pământ și simt că lângă el mi-e locul.

Și toate astea doar pentru că te iubesc din tot sufletul meu.

Și pentru că vreau să reparăm ce am stricat cândva.

Fuck Illuminati

Rămâi aici nu pleca

Gândeștete bine ce faci cu viața ta

Altfel noua ordine mondiala,îți va spinteca speranța

Și te va duce în lumea rea,unde nu îți permiți siguranța.

Or să te chinuie demonii

O să îți fută toți neuronii,

Pentru că dacă te prind în mâna lor

Cerul de deasupra ta sigur va fi incolor.

Că ei sunt cu ochii pe noi în orice moment

Văd tot ce facem,se joacă cu viața noastră permanent

Vor ca mințile să ni le transforme într-un element

Iar tu,dacă vei cădea în mâinile lor,vei fi o mașinărie fără nici un sentiment.

Îmi bag pula în voi de sataniști infecți

Voi pentru mine nu sunteți decât niște defecți

Crede-ți că aveți asul în mânecă și sunteți deștepți

Dar o să vedeți că Dumnezeu o să vă facă pe toți să dispăreți.

Pentru că dau muie la Noua Ordine Mondială și Illuminati !

Și ar trebui să fi-ți mai atenți la piesele lui Eminem și la mesajele transmise,pentru că el este unul care a futut în gură Noua ordine mondială și Illuminati iar ei acum caută să îi facă rău așa cum i-a făcut și lui 2Pac,Michael Jackson și multi alții.Masoni împuțiți!

Mesajul din piesa 25 to life este foarte clar.

“Fără durere de acum înainte,nesimțito,m-ai luat cu forța,mi-ai luat inima și mi-ai aruncat-o în lume,în mizerie,nu mai suport.Acum îmi cer respectul.O să iau controlul asupra relației,o să te comand,voi fi șeful tău și ceea ce vreau să spun este că nu te voi mai lăsa să mă controlezi.Am făcut tot ce am putut să îți ofer perfecțiunea și știu că dacă o să termin cu asta nu voi mai avea nimic,dar tu continui să mă tratezi ca pe o casă a scării,este timpul să plec și nu mă voi întoarce așa că nu-ți ține respirația,tu ști ce ai făcut,nu este nevoie să intru în detalii.Ți-am spus că îți va părea rău dacă voi pleca.As râde în timp ce plângi.Cum te simți acum? Haios nu-i așa ? M-ai neglijat.Mi-ai făcut o favoare când mi-ai eliberat spiritul”.Lumea crede că aceste versuri sunt pentru fosta lui soție,dar nu este așa.Ăsta e mesajul lui Eminem pentru Illuminati,deoarece a putut să îi alunge iar acum este liber.

My family.

Îmi doresc să dispar de pe acest pământ,dat de Dumnezeu sfânt
Să mă privească de sus îngerii,cum cad în mormânt
Să îmi petrec ultima zi lângă cei mai dragi,
Și să sfârșesc în mormânt,tot în haine largi.

Îi ofer mamei mele recunoștință
Că m-a născut pe pământ,ca a fost cea mai bună ființă
Că ma învâțaț să țin capul sus,că mi-a oferit bunaștiință
Doar ea mă va avea totdeauna subconștiință.

Și îi voi transmite și tatălui meu un mesaj,
Drum fericit,către starea ta de sevraj
O să te duci în iad,unde o să ai un nou anturaj
Și totuși ști bine că Dumnezeu te va trimite acolo,pentru ultraj.

Am lăsat aici 4 strofe pentru familia mea „dragă”
De casa mea,multe amintiri neplăcute mă leagă
Le urez baftă tuturor persoanelor care mă reneagă
Mamă,ne vedem sus în cer ști că nimeni nu ne dezleagă!

Nu pleca!

Nu pot să te las să pleci,
Să te las să mă atingi cu mâini reci
Te iubesc mult deci,
Pentru mine ăsta e cel mai important meci.
Sufletul meu ar plânge dacă ar fi să pleci
Ai lăsa în mine zeci de mii de urme reci.
În sufletul meu ai lăsat deja multe amprente
Și simt că sentimentele tăle pentru mine nu sunt absente
Deși suntem la început,lângă tine am cele mai frumoase momente.
Nu vreau să cred că te-ai legat de mine,doar ca alta să te dezlege
Oare unde o să mă întorc eu,dacă tu ai alege
Să lași pe altcineva să te lege.
Mâna ta încă mă ține strâns
Nu îți dau drumul pentru că drumul nostru încă nu l-am parcurs.

Doi nebuni,ce se iubesc

El este antidotul meu,
Este persoana care mă îndeamnă să fac imposibilul
Nu pot să mă exprim,decât că este totul!
Este nebunul de care m-am îndrăgostit
Nebunul care mă face să zâmbesc zi de zi
Este persoana care când mă sărută simt că plutesc în aer
Persoana care îmi atinge inima cald în fiecare clipă.
Băiatul pe care îl ador,cel care atunci când mă sărută
Mă ia de gât,şi îmi atinge buzele mele cu ale lui
Persoana care mă face să fiu geloasă,şi deşi urăsc asta
Îmi place al dracului de mult!
Când îmi zice că mă iubeşte începe să îmi bată inima cu putere,
Deci simt că pentru el trăiesc…
El este cel care îmi face draci când îmi spune să tac
Şi totuşi niciodată nu pot să fac altceva,decât să îl injur aşa dulce.
Persoana care mă strânge în braţe,care mă face să fiu fericită.
Şi nici nu am nevoie de altceva,decât de el !

Eu,sunt tâmpita aia care a luat totul în glumă
Sunt aia care după două zile,nu mai dormea noaptea
El era mereu în mintea mea,şi în fiecare zi este.
Primul sărut,a fost ca o palmă picată din cer fix în capul meu
Şi zic asta pentru că,eu nu mai eram pe pământ atunci
Eram prin altă lume…nu ştiu
Printre toate astea,sunt tâmpita care a ajuns să iubească un nebun
Deci suntem doi nebuni!
Doi nebuni care se iubesc!
Şi toate lucrurile frumoase,vreau să ni se întâmple doar nouă!
Restul nu îmi pasă.
Lumea mereu a mâncat căcat,de-asta acum mă doare în pulă!

Te iubesc puiuţul meu !

Sărbători cu inspiraţie

>Bau bau! Am revenit,cum am promis.Sper ca măcar voi a-ţi avut parte de un paşte în familie,un paşte călduros zic asta pentru că eu n-am avut.Defapt de 10 ani nu am mai avut o sărbătoare liniştită.Dar lăsând asta la o parte o mică parte din lucruri mi-au mers bine.Pentru mine contează şi atât.V-am pregătit şi o poezie bineînţeles,măcar mi-a revenit inspiraţia!

Tu eşti scriitorul meu preferat
Că ai rimele alea care vin ca un tren accelerat
Felul tău de a fi,îţi face poezia un bulevard aglomerat
Şi nu faci să spui în ea decât ce este adevărat

Eşti chestia aia care mă-ndeamnă la inspiraţie
Şi pentru restu,esti oxigenul de care avem nevoie pentru respiraţie
Pentru că tu pentru mine mereu ai fost un fel de aspiraţie
Pui pe inima mea un pansament când ea e în operaţie.

Ştiu că nu sunt oameni perfecţi
Părerea ta e că 80% din oameni sunt nişte cocalari infecţi
Şi crezi că majoritatea lor sunt nişte roboti defecţi
Iar restu 20% îi găseşti în oameniii ăia înţelepţi

Paste fericit tuturor!

Vine paștele deci vorbim de Bugs Bunny
Deci nu o sa mai scriu,decât după paște
Că nu prea mai am timp.
Până atunci vă urez
Un Paște Fericit,alături de cei dragi
Multă iubire,sinceritate din partea persoanei iubite.
Ne revedem!

Zile însorite

Mănânc bucăți de ciocolată
Ca să îmi mai îndulcesc viața
Asta se întâmplă când mă trezesc cu fața umflată
De obicei când nu dorm,și mă mai trezesc și dimineața

Asta e o dimineață însorită
Rămân un om bine dispus
Am ochii umflați,chestia asta mă irită
Eu mi-am dorit să iasă soarele,a ieșit,dar repede a apus.

Poezia asta am scris-o pentru că e vreme însorită,și deși e ora 12 jumătate pentru mine e tot dimineață.Deși am dormit bine,cu multe lucruri frumoase în cap aș simții nevoia să mai dorm,dar nu mai pot.M-am trezit și mi-am făcut o cafea cu aromă de whiskey cu o bucățică de ciocolată ca să simt energia cum zboară prin corp.Astăzi e o zi frumoasă pentru mine pentru că văd un cer foarte limpede chiar dacă e fără soare,iar asta îmi spune că este o zi în care o să fiu bine dispusă și sper să nu îmi strice nimeni și nimic cheful.

Dialog cu mine

Bun venit în a mea memorie
Unde mediul în care trăiesc,e un fel de agorie
Mintea mea s-a transformat într-o călătorie
Oare de ce am starea asta de euforie?

Vocile din capu meu mă îndeamnă la greu
Îl iau mereu în brațe pe cuvântul arheu
Că eu cred în Dumnezeu,deși mă simt ca un ateu
Persoana mea s-a transformat într-un simplu clișeu.

Folosesc aici despre mine cuvinte complicate
Zici că sunt un străin fără acte
Un om cu lucruri multe în cap,multe din ele mișcate
Că eu sunt tot aici,nu ca alte persoane care sunt plecate.

În versurile astea delirez
Dar căcaturile astea de versuri,pentru mine-s ca un crez
Dar vă promit că niciodată n-o să cedez,
Și nu o să mă opresc niciodată să creez.

>De-ale mele!

>Azi nu.Azi mă simt obligată să spun „bă sunt happy” deși nu e chiar așa.Dar vreau să mă simt happy.Poate că aș avea un singur motiv pentru care aș fi happy,și anume am vorbit la telefon cu o persoană îndrăgită de mine,și de care mi-a fost dor.Ăsta este singurul motiv pentru care mă simt happy.
Mă uit așa la lumea din jur și văd că majoritatea o ard fericiți eu de ce să nu o fac? Sunt fericită că în sfârșit sa trezit taicămiu din beție după 6 zile și acum nu mă mai freacă nimeni la căpățână.În ultima vreme nu prea mai am idei de posturi p-aci pe blog dar na încerc să mai public o tâmpenie o atenție ca să nu zică lumea că am dispărut din peisajul ăsta.
Mai sunt 3 luni până la ziua mea și o să se împlinească fix un an de la înființarea acestui blog,și o să scriu cam un post la fel ca primul de aici dedicat mie și o să fac asta în fiecare an ca să devină un obicei.Mă simt mândră de mine că am scris aici pentru sute de oameni care au citit cuvințel cu cuvințel,spunându-mi că fac o treabă bună și doar chestia asta m-a întărit și am continuat cu bloggăreala.Și e chestia aia când pui suflet în tot ce faci,e cam așa e și la mine.Când am vrut să mă despart de acest blog,simt că mă despărțeam de o parte din mine,din sufletul meu așa că m-am gândit eu mai bine și am zis lasă.Am foarte multe amintiri în el și nu cred că aș putea să îl închid și chiar dacă n-aș mai scrie l-aș lăsa online.
Acum lăsând asta la o parte,vreau să vină odată vara.Să mă bucur de căldura de afară,să mă plimb singură ca o nebună rătăcită prin acest oraș,să fiu doar eu,orașul și căștile cum zice și omu Praetor.
Și că tot se apropie acum paștele,cine știe când o să mai scriu eu pe aici,mă asigur zicându-vă un Paște fericit alături de cei dragi și să vină iepurașul cu o picătură de dragoste pentru voi pentru că e cel mai frumos lucru.

Până atunci vă las o piesă ca rămas bun..și fi-ți foarte atenți la versuri,s-ar putea să vă regăsiți :)

Nimeni Altu – Propria cale [live]
http://embed.trilulilu.ro/audio/kimish/2e3d4b1b180680.swf

>Tot ce iubesc..

>Tot ce iubesc e beatu asta,lent,fluent
Și textu asta care face piesa atât de evidentă
Trag în piept muzica să mă facă mult mai rezistentă
Că atunci când nu ești tu,e hiphopul care mă face existentă.

Un înger îmi pătrunde în minte
Și mă roagă să îi fac niște jurăminte,
Îmi spune să-i mai aduc încă odată aminte
De acele două simple cuvinte. [ Te iubesc ]

Și te iubesc,mă întreb retoric de ce nu merge
Nu vreau să cred că te-ai legat de mine,doar ca alta să te dezlege
Știu că ți-e greu,dar și mie îmi este,sper să mă poți înțelege
Sentimentele des îmi vorbesc,au început după tine să strige,să alerge!

Sunt zile în care mi-e dor să te simt aproape
Nu vreau să mă gândesc că tu ești departe
Și să nu uiți că inima mea pentru tine bate
Deși ea se gândește de fiecare dată la moarte.

>Prostule

>Cum pula mea poți să-mi spui tu mie că nu te-am ajutat?
Cine pula mea te-a ridicat când ai picat?
Când am dat pumni,pt tine mi i-am luat în ficat
Acu ai uitat când pentru tine m-am sacrificat

Lasă coaie c-o să mă gândesc numai la mine
La ce dracu să îmi complic eu treburile cu tine?
Să nu mă mai suni,cu mine nu mai vorbești de mâine
Plânge-ți singur de milă,mă doare-n pulă poți să trăiești și ca un câine.

La ce pula mea să mă complic
Du-te la mami și tati că-ți dă ei supă la plic
Că eu cu tine nu mă mai implic
Și du-te dracu,că de jos nu te mai ridic!

Ți se pare ție că lumea e rea
Da tu ești mai fraer ca ea..
Tu mereu ai gânduri emo,stări aiurea
Și îți mai doresc,să mori strâns de gât cu o curea!

Și acum o să ți se fută creierii de atâta ură
Dragă domnule,să te fut în gură.
Și cine îmi citește versurile astea
O să zică că-s nebună,da coincid cu realitatea.

>Despre mine.

>Sufletul îmi spune că trebuie să scriu,deci scriu.Scriu pentru că mă descarc,scriu pentru că am multe gânduri,multe pe suflet și printre astea starea mea îmi cere obligatoriu să scriu.
De vreo săptămână mi-am făcut un jurnal,cu bune cu rele,cu tot ce ține legat de mine.Și îl citesc când simt nevoia să mă descarc.Aseară pe la ora 1 dimineața scriam în jurnal acel moment blestemat de la ora 1 care nu mi-a dat pace până pe la 5.M-am descris pe mine cu bune și cu rele,cu sentimente dar și cu puțină ură pentru că nimeni nu e perfect și niciodată nu voi fi,chiar dacă încerc să arat asta.Eu sunt o fată cu multe defecte dar poate că nimeni nu observă acele defecte.Și dacă nimeni nu le observă de ce să le spun? Nu le spun,o să le descoperi-ți în timp [probabil].
Dacă sunt om înseamnă că iubesc,că visez și nu se îndeplinește nimic,că zâmbesc,că sufăr,că plâng,că fug de rău,că nu mai vreau să primesc rău deși vine tot mai mereu spre mine dar de ce să nu-l ignor? Eu niciodată nu am arătat că sunt supărată,sau am arătat dar mi-am schimbat imediat fața.Pentru că am mai multe fețe și pozitive și negative.Sunt multe chestii negative în mine și prea puține pozitive.
Oare eu de ce nu pot fi fata aia imatură,care nu știe să iubească,care nu plânge pt un băiat ci decât că a luat nota 4 la matematică sau română,care se duce acasă la mami și la tati și îi strânge în brațe și le zice că a luat nota 10 și părinții ei o aplaudă.Aceea fată care nu iese afară decât odată la 2 săptămâni dar iese cu prietenii ei imaturi și tot nu iese singură,tot are prieteni.Eu de ce nu pot fi așa? De ce nu pot ieși și eu afară cu prietenii,de ce nu pot să îmi strâng părinții la greu?
Eu sunt o nenorocită,asta descrie tot despre mine.Sunt fata aia care are o familie „dezastru”,fata aia brutală care și-a lovit prima oară mama din cauza unui scandal din cauza tatălui [și regret că mi-am lovit mama],fata aia care are prea multe căderi nervoase,fata aia care este singură și nu o mai iubește nimeni pentru că a greșit prea mult cândva.Sunt cea care încearcă să își repare greșelile dar nimeni nu ia în considerare asta,și totuși sunt fata aia sensibilă care încă plânge pentru foști sau se gândește la ei,care plânge pentru greșelile din trecut.
Sunt împăcată cu gândul că „sunt în plus” pentru toți și vă mulțumesc că mi-ați arătat asta acum decât prea târziu.Și poate cu acest post mă veți cunoaște mult mai mult…

>Vorbesc singură…

>

Mă îndrept către un loc uitat de timp
Unde întâlnesc persoane rele,din trecutul meu neuitat.
Ele vorbesc cu mine,eu nu vorbesc cu ele
Am învățaț să le întorc spatele,că ele mi-au adus momente grele
În mintea mea sunt uitate toate persoanele,toate belelele.
Mintea mea e încărcată cu mii de gânduri..
Mii de voci mă îndeamnă la bine,
Și îmi spun să țin capul sus,că o să treacă starea asta
Dar eu nu pot să gândesc pozitiv,nu pot să mă gândesc la pierderi
Din ce în ce ele se simt tot mai mult.
Pe acest pământ există o singură persoană pe care o iubesc
Și acelei persoane nu pot să îi arăt ce simt.
Am început să mă limitez doar la prostii și certuri din vina mea
Deși eu nu vreau să se întâmple aceste lucruri
Care mi-au ruinat din nou sufletul.
Și pentru că nu am prieteni,nu am pe nimeni care să mă îndemne
La lucruri bune atunci n-am nevoie de nimeni,
Prefer să vorbesc singură.
Și să rămân cu îndrumările vocilor din capul meu

Evanescence – My Immortal
http://embed.trilulilu.ro/audio/kimish/f069e4beba13b9.swf

>Îți doresc

>Eu îți doresc să îți cedeze creierii
Să te văd la pat cum te vizitează doctorii
Să te văd intrând în comă,când te trece cu fiorii
Să mori,să fi dat uitării !

Îți doresc să ți minte ce îți scriu,
sfârșești ca un prost fără sicriu
arzi în iad să te faci cenușiu
Să te tai fără milă cu un bisturiu

îți bag o tijă în creier ca cel mai bun chirurg
Să mă uit cum picăturile de sânge ți se scurg
Să-ți ascund moartea ca un bun dramaturg
îți pice în cap un catarg,să fi înmormântat în prelarg !

>Tot ce am

>Tu crezi că-s oarbă,dar văd tot ce faci
Și văd cum mă minți în draci
Știu că în mintea ta spui „De ce nu taci?”
Și știu că vrei binele pentru mine,da nu-mi place să te prefaci.

Ai ceva aparte,pe care l-ai schimbat,
Și n-am să uit momentele,în care amorul tău ma îmbătat.
Acum scriu poezii că prin ele pot să mă destind
Și merg înainte,că mereu m-am văzut luptând.

Poate acum am ieșit din mintea ta
Dar tu niciodată nu vei ieși din mintea mea.
Scriu poezia asta pentru mine în memoriam
Pentru că sunt un om pierdut,în sentimentele pe care le doream.

Nu am zis niciodată ce îmi doresc,sau ce vreau
Știam că acele clipe v-or fi multe,dar ele repede treceau.
Nu îmi dădeam seama,credeam că totul este doar frumos
Dar pe parcurs mi-am dat seama că trăiesc într-un mediu jegos!

Eminem – Space bound
http://embed.trilulilu.ro/audio/kimish/505c3079d350b4.swf

>Dragoste de primăvară

> A venit primăvara anotimpul dulce pe care îl așteptam.Anotimpul care mi-a făcut multe cadouri,pe care nu mă așteptam să le primesc.Cadoul principal pe care l-am primit în acest anotimp este dragostea,pe care am reușit s-o recâștig în sufletul meu.
Anotimpul care mi-a spus că trebuie să iubesc,să-l iubesc pe el.Și uite așa soarele a revenit pe strada mea,pentru că i-am ascultat sfatul primăverii.Era sfatul de care aveam nevoie.
Primăvara mi-a șoptit că el are nevoie de mine.
Nu după mult timp mi-a demonstrat că acest simplu anotimp avea dreptate.Că el este persoana potrivită cu care o să-mi îndulcesc clipele.Am început să visez momente frumoase cu ochii deschiși.O ploaie de primăvară este posibil să vină chiar în ziua când îl v-oi întâlnii pe el.Și nu-mi va păsa dacă va ploua sau nu.Primăvara știe că o să-l strâng în brațe toată ziua și o să-l sărut,poate chiar și în ploaie.
O să îi șterg picăturile de ploaie de pe chipul lui cald și o să îi șoptesc cât de mult îl iubesc.O să fac tot posibilul să fie totul special.Sâmbătă va fi ziua în care o să mă îndrăgostesc și mai mult.
Voi coborî scările din gară într-o vijelie totală,ca să îl pot strânge mai repede în brațe.Și chiar dacă va pleca n-o să îmi pară rău că a plecat,pentru că am putut să-l văd măcar odată.
Va fi o zi plină de „te iubesc” o zi în care nu o să îi dau drumul de lângă mine nici măcar un minut.Mai este doar o zi și tot ce am scris aici o să se întâmple!
Dragostea din suflet pe care i-o port o să erupă ca un vulcan.O să-i strâng măna până în momentul în care va trebui să mă despart de el,adică până o să se urce în tren iar eu o să mă uit la tren și o să zâmbesc că mi-am îndeplinit dorința!

Te iubesc iubire!

MECENA – Joc in 2
http://embed.trilulilu.ro/audio/BeDe7/8710907fa9709e.swf

>Pițipoanca

>

Ce pula mea ai botu ăla roz?
Știe toată lumea că la botu ăla a fost numa sloboz
Și lumea mai știe că ești spartă și-n găoz
Mănânci pula ca pă ciubuc,oh mai dăi un moloz!

Te dai șmecheră că umbli cu țiganii tăi mafioți
Îți place s-o arzi cu ei,rasa voastră de idioți
Știe toată lumea ce poți
Chiar dacă te dai mare pizdă,da defapt nu porți nici chiloți!

Ai două fețe,da prima e plină de fond de ten
Îți dau fondu de ten jos cu șpaclu,mă mir cum mai ai oxigen
Tu ești prințesa din cel mai prost eden
Zic aici exact ce ești,că-mi place s-o dau obscen.

>Dacă dragoste nu e,nimic nu e!

>

Am ajuns să cred din nou în dragoste și nu regret asta.Nu-mi pasă dacă lumea zice că e bine sau nu.Niciodată n-am ținut cont de ce zice lumea drept pentru care am făcut ce am simțit,sau cum am vrut.Vreau să cred că el îmi va fi alături mereu chiar dacă va fi mereu așa.Vreau să cred din tot sufletul că nu se va schimba nimic între noi,pentru că pe zi ce trece se schimbă totul în sufletul meu.Inima-mi urlă de fericire și văd în ea un zâmbet și multă fericire pe care o așteptam.
Am început să cred din nou că e frumos să iubești,pentru că el îmi dă speranță să iubesc.Și pentru că dacă nu ar fi fost el să mă ridice atunci când picam sigur nu îmi era bine.Sigur nu iubeam,dar am început s-o fac pentru că știe cum să-mi ungă sufletul.Pentru mine cele mai intense momente sunt atunci când ii aud vocea când îl aud cum îmi spune că mă iubește.Mi-a adus zâmbetul pe buze și nu o să pot să îi mulțumesc asta.
În momentul de față cea mai importantă persoană ești tu și nu o să schimb nimic în legătură cu asta.Nu am cum să neg că nu îmi pare rău de unele lucruri,dar e o vorbă „speranța moare ultima”.Tot ce contează pentru mine este ce simt,sau ce simțim unul pentru altul.Aștept cu nerăbdare fluturașii din stomac.Sunt sigură că o să am pe buze un gust dulce,asta doar pentru că el știe să îl aducă.

Ești antidotul care îmi dă speranță,
Datorită ție pot să fac la toate față.
Tot ce e în sufletul meu este pentru tine
Că ai reușit să mă-ndemni din nou la bine.
Că nu mai regret nimic,ești cel mai bun lucru pe care l-am întâlnit
Simt că inimile noastre,una de alta s-au ciocnit.
Ești idealul pe care vreau să-l urmez
Tu mi-ai dat putere să nu mai cedez.
În versurile astea îți zic sigur că nu delirez
Aste-as versuri pentru tine,pe care doar ție ți le citez.
Te iubesc iubire 8-> :x!

>Vise.

>

Dă-mi inima ta,fi sigur că o să am grijă de ea
C-am început să visez des,cum inima ta stă în palma mea.
Toți oamenii au inimă bună sau rea
Tu ai o inimă bună,de-asta scriu versurile astea că fără tine n-aș mai putea crea.

Visez să-ți merg ușor prin inimă
De-asta scriu aici poezia asta anonimă
Cel mai frumos lucru este să iubești
Și persoana de lângă tine să te facă să zâmbești

Tu ești diferit și vreau să cred asta până la infinit
Nici acum nu îmi vine să cred că te-am găsit.
Visez să ating pielea ta fină
Să îți aud vocea,că doar ea mă mai alină

Tot ce am scris aici,sunt doar dorințe,sau vise
Vise gândite și apoi scrise.
Și poate înțelegi cât de mult te iubesc
Sunt nerăbdătoare,abia aștept să te întâlnesc.

Chriss justus feat dyva – m-ai renascut
http://embed.trilulilu.ro/audio/kimish/9cd83916b204a1.swf
Asculta mai multe audio hip-hop

>Pentru Asteri.

>

El este băiatul care îmi unge sufletul
Doar el a știut să îmi aducă pe buze zâmbetul.
Regret că nu pot să îi fiu mai aproape,
Și sufletul meu și-ar dori de el să nu mai scape.

Dacă aș fi acolo lângă tine,
Ți-aș spune de mii de ori lucruri speciale,lucruri de bine.
Tu ești medicamentul meu unic
Și fără tine nu pot să mă ridic.

Dacă ți-e ție greu sigur o să te ajut să treci peste
Și știu că ea sufletul ți-l lovește,chiar dacă cu ea ai avut o frumoasă poveste.
Îți zic sincer,că mi-ești singurul aproape
Și nu o să se schimbe nimic,chiar dacă suntem departe

Medicamentul meu,
Să știi că te iubesc. :)

>Gânduri nespuse…

>

Uneori se întâmplă mult prea des să-mi treacă mii de gânduri în cap
Alteori prefer să ignor gândurile alea,și să le transform în niște iluzii.
Când am vise mai ciudate,mă trezesc noaptea și îmi zic că a fost doar un simplu vis
Un vis care nu-și avea rostul,sau poate era un vis ce semnifica ceva
Adică ori era ceva de bine,ori putea fi ceva urât.
Când visez cu ochii deschiși,se întâmplă când iubesc un lucru,sau o persoană
Deși nu mi se întâmplă prea des este ceva special,
Însă când mi sa întâmplat,după un timp a dispărut.
Acum a re-apărut,deși eu nu vroiam să cred că va reapărea..
Și cu asta au re-apărut și gândurile și visele.
Dacă ar fi să să-mi pun întrebarea esențială,pe care nu vreau s-o scriu aici
Aș răspunde cu sinceritate că da.
Și mi-aș mai zice că nu am vrut să cred că,da.
Și vorbesc codat pentru că nu vreau să-și dea nimeni seama
Despre ce este vorba…că e mai bine așa
Și dacă ar fi să știe cineva,acel cineva care aș vrea să știe ar fi el.
Dar nu o să știe.

„Și am gânduri multe,frica deja s’ascunde
Și dacă ar fi să dispărem nu m-aș gândi 2 secunde
Și am pleca și poate ne-am schimba
Și doar de dragul nostru nu al altcuiva

Am sentimente multe gânduri profunde
Și fiorul ăsta nebun nu poate să te confunde
Fluturași ăștia din stomac vor să se confrunte
Iar gândul meu nebun se duce oriunde
Acolo unde sau acolo pe punte
M’aș limita măcar să te sărut pe frunte”

>Băiatu exemplar

>

Vrei să te schimbi văd că nu poți
Ești un alt bagabont care umblă cu mafioți
Nu-ți place să te uiți în jur,că vezi doar idioți
Că tu o arzi periculos și faci multe belele,da mereu te scoți

Că nu vrei să impresionezi vreo fată,
Și nici nu vrei s-o faci vreodată
Pentru tine propria viață e mai importantă
Și dacă ar fi să iubești,iubești și nu-ți fuți viața ca pe-o amantă

Ai învățat să ții capul sus,și mereu te pui pe primul plan
Nu suporți să-ți bată inima tare pentru vreuna,ca un ciocan
Când te-ai îndrăgostit n-ai fost niciodată aerian
Îți place să fi tu însuți,și sufletul tău de golan.

Ai avut ca orice om gânduri sparte și iubiri fumate
Da n-ai stat să te gândești la vreuna în noapte
Că tu n-ai nevoie de dragoste cu acte
Că îți place s-o arzi nepăsător și ți-e bine în pustietate.

Ești un amator de hiphop,dependent de heroină,
Recunoști asta,pentru că pe tine heroina te alină
Pentru tine să bagi droguri e ca și când ți-ai da pe rană cu betadină
Că drogurile te au în mâna lor,au ajuns să te dețină

Că dacă ar fi să vorbesc de schimbare,e prea mult
Cu toate astea,reușeai să calmezi al meu tumult
Vorbesc despre tine pentru că te cunosc de mult
Și știi că niciodată nu am încetat să te ascult.

>Amintiri din copilărie

>Îmi aduc aminte când eram un copil cu capul în nori căruia nu îi păsa de nimic.Poate că nu eram chiar un copil normal deoarece aveam și atunci probleme,da parcă eram mai bine.Aveam gașca noastră de copii,mereu aveam ce să facem.Îmi plăcea de un băiat nu trebuia să-l sărut sau să plâng pentru el sau să-l iubesc.Eram doar eu și dragostea mea infantilă ca să zic așa.Îmi amintesc frumoasele nopți de vară când ne jucam pititea pe „aleea bântuită” :)) așa o poreclisem noi deoarece când intram noaptea pe aceea alee,se mișca un boschete și zice am că e vreo fantomă.Când ne băteam cu apă și ajungeam acasă fleașcă și când intram în casă începea mama să urle la mine..că ce am făcut.Îmi aduc aminte când venea mama și mă căuta afară urlând după mine să intru în casă.Pentru mine printre alte amintiri astea sunt cele mai frumoase și mi-aș mai dori să dau timpul înapoi și să se repete acele momente.
O amintire bună,frumoasă din prezent,chiar nu am.Și nici nu încearcă nimeni să îmi facă amintiri frumoase care să rămână în mintea mea.Poate deaia prefer să trăiesc mereu trecutul și să mă gândesc la amintiri fumate.Acum la nimeni nu pot să-i mai spun „cât îmi ești de drag.” acum admir doar cum alții sunt fericiți.Poate cândva o să-mi vină și mie rândul.Dacă nu,asta e m-am obișnuit așa..

Doar o șansă..

Nu pot să las un mesaj de adio,
Deși mi-aș dorii s-o fac,dar nu
Nu vreau să zici că sunt stupidă,sau proastă
Sau că nu vreau să te mai adun în sufletul meu,sau că nu vreau să mai știu de tine
Nu e deloc așa,dimpotrivă…
Simt cum dragostea ta îmi curge prin vene,
Că eu te iubesc,de ce nu înțelegi asta?
Cum să îți explic ca să mă înțelegi?
Știu că sufletul meu plânge,dar plânge doar pentru tine
Nu îmi trebui altcineva,eu te vreau pe tine.
Mi-e frică să mă gândesc la cuvântul „fără tine”
Iubesc cuvântul „tu și eu”
Poate pentru tine sunt copilării,dar pentru mine nu
Dacă nu sunt importantă pentru tine,sau crezi că nu suntem făcuți unul pt altul
Te rog spune-mi! Nu mai pot să aștept,nu mă mai lăsa să aștept !
Pentru că nu vreau să fie prea târziu,să sufăr și mai mult de atât.
Am speranța și dorința că vei veni cu mine într-o lume nouă.
Că vei merge cu mine de mână,îți jur o dragoste sinceră
Las o lacrimă aici,predominată de sincera mea iubire pentru tine..
Și nu uita,că te iubesc mult
Dă-ne o șansă.

>Despre mine în prezent

>Toată lumea îmi spune că m-am schimbat,că nu mă mai recunosc.Însă eu le spun că poate niciodată n-au încercat să mă cunoască,sau n-am vrut eu să arăt exact ce sau cine sunt.
Că mereu încerc să fac pe aia nepăsătoare,și uite că îmi reușește pentru că sunt ambițioasă și dacă îmi propun sau îmi doresc ceva fac tot posibilul să mi se îndeplinească.Poate că am devenit o persoană închisă în mine pentru că în nimeni nu mai găsesc înțelegere și consider că e mai bine să-mi țin problemele pentru mine decât să le spun cuiva care nu mă înțelege.Că și dacă le spun nimeni nu are cu ce să mă ajute.Găsesc doar reproșuri „păi de ce ai făcut așa,că de ce că e numai vina ta etc.”.Sunt convinsă că nu interesează pe lume dacă azi trăiesc sau dacă mâine mor pentru că asta mi-e lumea în care trăiesc și în care trăim cu toții.
Poate că m-am schimbat pentru că trecutul mi sa amestecat din nou cu prezentul sau poate că mi-e scârbă de ce văd în jurul meu,că nicăieri nu îmi găsesc liniștea,că dacă iubesc nu e reciproc sentimentul ăsta și multe alte lucruri.De fiecare dată mă întreabă careva „domne ce faci ești bine?” eu mereu spun da mă sunt bine,poate pentru că nu vreau să știe nimeni ce e în sufletul meu sau pentru că mi-e frică de cuvântul „rău”.Prefer să rămân la varianta bine,indiferent cum îmi va fi mie.
Când merg pe stradă văd în jurul meu numai egoiști,care din persoane pe care le-am apreciat sau le-am iubit acum sunt transformate în persoane necunoscute pe care prefer să le ignor.Pentru că pe mine mă doare să mă gândesc la o persoană pe care am iubit-o ,să se transforme într-o persoană de nerecunoscut o persoană pe care nu mi-o imaginam vreodată,poate pentru mine cea mai rea.Dar niciodată nu am înțeles de ce un om atunci când greșește,persoana apropiată lui face și ea aceeași greșeală doar ca să se răzbune.Așa e lumea orgolioasă și proastă,e ceva de genul „Păi stai mă,ăsta a greșit și eu nu?Stai că îi arăt eu”.Cam asta e răzbunarea pentru mine…să faci aceeași prostie pe care am făcut-o și eu,sau să faci intenționat un lucru.
Decât să trăiesc printre persoane care nu mă doresc lângă ele,mai bine îmi văd de treaba mea și nu îmi mai obosesc timpul alături de acele persoane.Prefer să rămân eu cu mine însumi decât cu persoane care nu mă doresc.Că am și eu momente în care mă simt a dracu de singură,că nu am cu cine să vorbesc despre ce simt sau cum simt,da mă gândesc mai bine și îmi spun că sunt tare și pot să trec peste tot.

>Cocalari și pițipoance

>Stăteam așa și mă gândeam,de ce pula mea s-a mai inventat și această „modă” ? Adică după ce că suntem cum suntem,ne mai fac și ăștia de râs.Ba chiar văd că și la televizor se promovează acest căcat,de care sunt sătulă frate.Toți oamenii televiziunii țin să promoveze această prostie.La ce dracu or promova asta nu știu,că nu avem nimic de învățat din ea și după părerea mea trebuie să fi și prost să ai un exemplu în viață care să fie cocalar sau pițipoancă.Ce fac aceste persoane care apar la televizor? Își promovează „scandalurile” care nu sunt adevărate,și uite așa ajung din televiziune în televiziune spunându-și minciunile.Nu accept așa ceva.S-a prostit toată lumea,nu știe de unde să își scoată banii,dar eu zic că dacă am fi mai inteligenți am scoate bani și din televiziune.Dacă ar fi emisiuni mai inteligente,din care poți să înțelegi ceva să ai o învățătură,nu scandalurile și minciunile care le promovează ăștia.
Când să aprind și eu tv-ul ce să vezi,o pițipoancă nu îi dau nume că nu merită să îi fac reclamă.Își arăta gențile și papainoagele și tot ce avea mai de valoare în casă și bineînțeles ce nu suport eu,poze cu bot.Dacă tot îți place să-ți strâmbi botul,la ce pula mea nu vi să ne faci un bot? Eu da,am ceva cu aceste specimene,recunosc că nu suport acești frustrați unde îi întâlnesc oriunde merg.Mai ales dacă veniți în Ploiești o să vedeți despre ce vorbesc aici.Poate nu e singuru oraș unde se întâmplă asta,defapt sunt convinsă de acest lucru.Dar ce pot să zic e că sunt din ce în ce mai mulți.Se înmulțește prostia că deh,ceva bun n-am face și noi.
Hei,iartămă dacă te-am jignit beibi :( . Mâncami-ai pula :))))))))))

Iauzi aici cu dedicație pentru voi :
„V-aș pârli la toți rând pe rând bretonu’
Că fug femeile de voi când aprindeți neonu’
Ai cercel în nas și un pierce în limbă
Dimineața se aud cioburi când te uiți în oglindă

Ai gume și glume,eu am greață și boală
Ai bătături în palmă de la labă
Tu zici că-s de la sală
Te faci mangă din două beri,fumezi Slims
Îți zice lumea că ești prost
Da’ numa tu nu te prinzi”

Dorințe..

Ști băi blogule,că mă simt așa…aiurea.Mă simt aiurea că oricine ar vrea să mă înțeleagă nu poate.Că orice fac pentru oricine ca să iasă bine,nu iese bine ca apoi să pic tot eu la mijloc.De ce pula mea să mă mai bag eu pentru cineva? Ca să mă amăgesc ? De ce pula mea am ajuns iar să iubesc? Că în unele momente nu fac decât să cred că tu nu mă iubești nici măcar puțin.Tu nu realizezi că în momentele când ne certăm îmi vine să mă zgârii pe ochi ,că nu vreau să plâng deși plâng.Că m-am riscat să te iubesc,că vreau să fim împreună…să ne fie bine.Să luptăm împreună,să te ajut,să mă ajuți să trec peste lucrurile mai grele.Nu știu cum să îți spun dar urăsc clipele în care ne certăm.Urăsc că se întâmplă asta prea des,e prea mult pentru mine.Mă doare când ne certăm pentru că am inimă nu sunt un robot,că te iubesc.Poate că îmi doresc să fi și tu mai cald cu mine,să îți destăinui sentimentele mai mult față de mine.Știu că nu ești un suflet rău,poate îți e doar teamă să arăți ce simti,și înțeleg asta…dar față de mine poți să arăți asta nu sunt un om rău,nici vreo fată cu care crezi că poti să te joci.Știu foarte bine ce vreau de la tine,sau de la relația asta.Nu știu dacă cer prea mult,nu îți cer decât să mă iubești și să nu ne mai certăm.Nu vreau nimic mai mult dacă lucrurile astea se vor întâmpla va fi totul frumos știu asta.Aș fi mult mai fericită decât sunt.

“Înapoi în viitor”

Toți oameniii sunt ciudați în felul lor.Pentru mine e ciudat să stau într-o cameră goală și să mă gândesc la atâtea lucruri încât să devin atât de derutată și să simt că e cineva aici cu mine și se tot plimbă.Și parcă nu am nici măcar o reacție adversă la chestia asta,din cauză că am atâtea în minte.
Astăzi pentru mine a fost o zi tare tâmpită.Am avut câteva clipe de fericire și apoi totul s-a prăbușit de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.M-am consumat în doar câteva ore atât de mult că simt că nu am puterea să mai bat nici cu degetele în tastatură.De ce?Pentru că eu sunt atât de sentimentală,încât în unele clipe mi se pare că e nedrept ceea ce trăiesc.După atâtea chestii care mă supără,aveam pretenția și dorința să vorbesc cu cineva care să mă poată împăca cu gândul că e totul bine.Dar ca să vezi!Ai degeaba pretenții care nu-și au rostul,și tu crezi că totuși dacă îi păsa cuiva de tine,și te cunoștea destul de bine,stătea de vorba și te consola așa cum și tu ai făcut-o când a avut nevoie.
Sau poate trebuie să fiu mai tare,mai aspră și să nu mai las grăunta mea de bunătate să fie furată de câte cineva.Dar am considerat că e ceva normal să-mi doresc să stau de vorba cu persoana pe care o iubesc și de care nu mă satur,să îi comunic și lui lucrurile care pe mine m-au pus intr-o situație de disconfort.Dar cred că trebuie să am armele pregătite mereu,indiferent de orice situație.
Consider că e evident să mă doară aceste lucruri,întrucât eu nu sunt o persoană care și-ar da iubitul pe niște prieteni,dar în cazul de față simt că aici chiar se poate întâmpla chestia asta în care mă simt din nou ca un…,scuzați expresia „căcat în ploaie”..
Așadar nu am mai scris de multă vreme aici pentru că am vrut să închei acest capitol,dar se pare că acum chiar am avut nevoie să-i comunic blogului,dar și vouă,niște lucruri ce pe mine mă deranjează la această oră și de aceea,din cauza lor nu pot să dorm.Așa că am zis că decât să pierd timpul mai bine să mă consolez prin scris.
Oare cine pe cine minte?:)

Etern.

Incă-i întuneric,caut lumina să mă-ndrume
Seara nu mă lasă,caută de gânduri să mă sugrume
Vin-o odată zi,cu trup de femeie și ochi de felină
Cu chip de aur,privirea senină,suflet plin de lumină
Și tu,să fii aici să-ți dau o strângere de mână!
Să fii liber,să treci peste garduri de sârmă!
Și gândurile lasă-mi-le mie,că-s negre și triste
Dar din gândurile alea o să-ți sădesc flori,mirosul fericirii să persiste
Să-mi strângi obrazul în palmă,să pui căldura-n chipul meu
Și c-un strop de iubire,tu mi-ești zeu.
Mi-ești poezie,fără tine n-aș mai scrie,dar ce rost are?
Să plâng,oricum ar fi,amândoi avem aceeași cale
Și vreau să rămâi,să mă susții,strânge-mi sincer mâna
Dacă-i rost de ploaie,fii aici să alungi furtuna!
Să-mi săruți gura plină de păcate oricum dragostea le spală
Dragoste sau nu,oricum ne doboară!
S-avem grijă de noi,suntem dulci ca mierea de albine
În noi să se vadă chipurile de viaţă pline
Când cad nori pe mine,ai crezut că totul va fi diferit
Poate ai văzut altceva în mine,poate te-am dezamăgit
Sper să-ţi văd chipul în lumina zilei,să fie totul etern
Te iubesc,scoate-mă din acest infern!

Altfel

Cândva era…,era soare aici și ce cald era
N-aveam griji,erai haina mea și tot ce mă îmbrăca
Dar odată ai ales și a venit și plecarea ta.
Mi-ai lăsat bilet jos,lângă pat
Nu țin minte totuși,poate m-ai pupat
Viața s-a schimbat,când am început cuvântul să-l citesc
Mă durea și din plâns nu puteam să mă opresc.
Zile multe au trecut de-atunci,era mereu aceeași lacrimă
O spăla vântul de pe obraz când eram în patimă.
Până a venit o noapte când încercam să adorm
A căzut o stea și mi-a luat dorința de somn.
Și treceau lunile,mă consumam enorm,
Decât să trăiesc cu asemenea povară,preferam să mor
Și uite-așa la 16 ani,mi-aduc aminte,
Eram visătoare,încrezătoare în cuvinte
Pentru că te iubeam.
Și-acum te iubesc,dar lucrurile s-au schimbat
Tu ți-ai văzut de drum,eu am plecat
Am ajuns la 17,un an a trecut,
Acum prețuiesc orice pas făcut.
M-am întărit,m-am prețuit,sunt alta acum
Am alte principii,viitorul e în plan,trecutul e scrum
Am uitat multe lucruri și asta m-a făcut să mă ridic
Orice va fi mă bucur că nu mai știu să pic…
M-am menținut,câte greutăți am avut,au trecut
Mama e pe primul loc c-o iubesc prea mult.
Aș muta munți pentru ea,deși nu sunt un exemplu
Cu toată iubirea mea pot să-i construiesc un templu!
Când a fost greu pentru ea respiram,sunt al ei „soldățel”
Sunt o simplă luptătoare,iar ea prințesa din castel
E bine acum,am trecut cu bine peste tot și o iubesc
E rece,dar simte când sunt tristă și-mi spune să-i zâmbesc.
Sunt tot aici,dar m-am rupt de mult de realitate
Nu-mi pasă cum trăiți,dar lumea mea e mult prea departe
Am uitat de voi și toate grijile sunt de-o-parte
E important să înveți să ții aproapele aproape!

So strong

Puterea mi-e nemărginită,nu neg,am și căzut
Poate au fost și răni prea mari,oricum peste am trecut
Mintea îmi dădea ocoale,lumea mă călca-n picioare
Am strâns din dinți,singură am învățat cum să fiu tare!

Cine m-a știut,mi-a simțit ura în orice faptă
În orice privire aruncată,n-am avut teamă că sunt neînfricată
Am luat picioare-n coaste,am fost prea mult folosită
Până când am realizat că trebuie să nu trăiesc înjosită.

Am avut prieteni,mi-au fost cei mai buni dușmani
Care erau în stare să mă vândă și pe mine pentru bani
Le-am arătat că sunt greu de învins,iubeam să-i văd plângând
M-ați schimbat jigodiilor,futu-vă-n gât!

Niciodată n-am putut să-mi țin ura în lanțuri
Am zis la tot pe nume,chiar și cu inima făcută franjuri
Visați toți să mă distrugeți,vă pasă prea mult
Acum m-am pișat eu pe voi,doar cu un singur cuvânt.

Sufletește sunt cel mai bogat om,la fraieri nu arăt
Acum iubesc pământul,căci cu el o să vă îngrop
Orice ați zice,oricum m-ați privi,sunt imposibil de distrus
Și cu o lacrimă spăl orice urmă de intrus!

Sunt gata de război,gata pentru ale voastre rugâminți
Să simțiti durerea chiar și când strângeți din dinți
Dar răul făcut o să vă doboare chiar de apucați o altă cale
Că fiecare om e pedepsit pentru faptele sale!

Generația băieței triști

Nepăsător fiind trăiești în nepăsare
Pui pe rană sare,mintea-mi sare,nimic nu mă mai doare
Dacă mă doare,nu-i chiar capul de pe umeri sau inima din piept
E ceva ce-l pot numii Capul pulii mele direct în al tău rect..
Ops dar mă scuzați,sper să-ți pui mâna la ochi ca un gay infect
Că pentru rimele astea bolnave îți trebuie și puțin intelect
M-am săturat de voi,bestii împuțite vă tot încurcați în minciuni
Visați că lingeți pizda,dar defapt lingeți frișca de pe căpșuni
Aveți doar futai în cap,generație de mafioți,
Dar sunteți niște căcănari și faceți laba prin chiloți
„Hei păsărico vii să bem un suc la mine?”
”Sunt atât de prost încât o să-mi dau drumu-n tine”
Crapă blugii pe voi,și-aveți o râmă în chiloți
Dar vă dați mari ”pule de niggă” că de la redtube sunteți roboți
Bubuie prostia-n voi,suferiți că v-a supt una puțica
A fost prima ta erecție de s-a speriat așa,mititica?
Triștilor,nu sunteți mai importanți dacă vă lăudați
„Nu mai suuunt virgin!Nu mă aplaudați?”
Ați uitat că părinții abia își permiteau să vă îmbrace
Acu va place decât Zara și Bershka,mai ”zace ceva la voi în torace?”
Un strat de pielea pulii peste o mică carapace!
”Ca să moară fetilii„ dar mai bine ”Să moară băiețeii!”
Îmi pare bine dacă v-am rănit la „corazon”
Că eu nici nu vă iubesc și nici nu vă ador! :))

Uitare

Nu știu dacă mai există soare pe strada mea,
Și e greu,dar rănile le bandajez cu catifea
Vreau să fac o magie să plece frica din noi
Suntem plini de nevoi
Vrem o rază pe străzile astea pline de gunoi!
Avem nevoie de uitare,să mai scăpăm de neîmpliniri
Să mai uităm de priviri acum rămase niște amintiri
Nu știu ce-așteptați,dar eu aștept uitarea
Mi se taie suflarea,nu-mi mai permit răbdarea!
Suntem plini de tristețe,multă lume m-a judecat
Și-n timp am început să pășesc doar cu capul plecat
Cât de puternic să fii să poți s-accepți
Știm că nu mai putem,dar încercăm să stăm tot drepți…
Ne îndoim de noi,nu știm de ce suntem capabili
N-avem pic de respect,nu mai putem fi amabili.
Te vezi în timp ai sângele închegat în amintiri
Ești romantic,dar mori înconjurat de lumânări și trandafiri
Nu-ți vine să crezi,dar toți plângem pentru iubiri
Așa că fugim,plecăm din decorul ăsta prost
Și-ncet considerăm că dragostea e doar un moft.
Mereu te-ntorci în urmă,normal c-avem nevoie de uitare
Visăm la un pamânt făr-de păcate,un limpede soare
Și-așa stăm cu mâna-n sân,țara ne moare
Dar tot spun „Ajută-ne Doamne,avem nevoie de uitare!”.
Hai s-o luăm de la cap,să schimbăm placa
Să fim mai buni,nu trebuie să ne merităm soarta!

Ce-am ales

Îmi pari atât de fals,cum vrei să te mai cred?
Odată-mi erai muză,acum totul e putred
Tot vii pe strada mea și distrugi totu-n jur
Când îmi pierd răbdarea,încep să te-njur.
„Ramona fii tare,ti-am zis nu te da bătută!”
Dar mă-ntreb acum,unde e cel ce mă ajută
Când tu vii,pleci,te-ntorci iar și-mi furi speranțe
Mi-ai oferit la dezamăgiri încât nu mă pot ferii de gloanțe
Tu continui să fi orb,eu tot nu pot s-o fac
Dar îți promit că încerc să-ți demonstrez cine e mai bărbat
Că eu am stat,am îndurat și-am luptat în lung război
Dar tu fugeai departe și uitai de „amândoi”
Când privesc în sus pe cer,totul pare întunecat
Că de-atâta ură ce îți port,pot să-ți zic că mi s-a luat
Dac-ai fi aici te-as lega în frig și ploi
Și-așa în fața mea tot timpul erai sloi
Vreau să vezi cum e să suferi,să depinzi de cineva
Să strigi după ajutor și să fie alt-undeva
Încât ea, În timp să nu te mai poată ajuta!
Jucai teatru ieftin,am presupus că te-ai maturizat
Dar mă secai,în timp păreai decât un copil ratat
Indiferent cum a fost,ce-a fost,cum este
Drumul meu s-a limpezit c-am ales să trec peste!

Lume nouă

Scapă-mă de tine,alungă-mă în lume nouă
Ia vântul,frigul,îmi curg picături de rouă
Îmi curg gândurile-n palme,ia-mă,du-mă departe
Să iei și faptele tale și tot ce ne desparte.
Mi-e teamă de mine,inima-i full de dor
Inima mea-i full de tine,n-am uitat că te ador
N-am uitat de amintiri,diminețile împreună
Timpul trecea ușor și a venit marea furtună.
Oamenii se schimbă,m-ai schimbat,m-ai jucat
Mi-ai luat tot ce-a fost mai bun,nu neg,m-ai și ajutat
Dar când ești rupt de realitate sau ea fuge de tine
Ai nevoie de un lucru ce te poate susține,ceva să te-aline
Să nu îți ieși din fire,privește răul,uite-l,se transformă-n bine!
Rămân pozitivă deși dac-aș sta să mă gândesc
Sufletu-mi e pe dos…și inimă,chiar aș vrea să te opresc
Negativistă de fel,e imposibil să nu-mi spun că „totul e firesc”
Mi-e frică,dacă nu pot să mă opresc
Dac-o să fac din nou același lucru prostesc?
Și totuși dac-ar fi să fie totul șters cu prea mult negru
Aș lăsa așa fără să mai pun o ”pată de culoare”
Că nu pot să uit că mie îmi era greu și pe stradă era soare
Ăst-a fost ultimul lucru,e greu de înțeles dacă nu știi ce zic
Dar asta sunt,îmi cam place să mă complic.

Dragostea mea,ești capitol încheiat!

Bineînțeles că m-a lovit din nou.M-a dezamăgit,mi-a jucat sufletul în picioare,mi-a mâncat răbdarea de dor.Mi-a luat speranța la bine,mi-a luat ultimul gram de bine din mine.Mi-a adus ploi,mi-a adus lacrimi,mi-a adus odată un zâmbet perfect,visam să mă bucur mereu de el.Mi-a plecat capul,mi-a furat sufletul,mi-a furat chipul.
Mi-a fost înger,mi-a fost bucurie,mi-a fost speranță,mi-a fost totul.Ai fost 2 ani de bine,de rău,ne-am lovit,ne-am bătut în cuvinte,ne-am bucurat,m-am îndrăgostit cu adevărat.Mi-ai luat emoțiile,mi-ai luat dorința,m-ai dominat,m-ai controlat.
M-ai scuipat,m-ai alungat,m-ai lăsat să zac,să mor după tine.Dă-mi sufletul înapoi,dă-mi visele,dă-mi zâmbetul,dă-mi puterea,îmi vreau partea,dă-mi dreptatea.M-ai lăsat mută,mi-ai rupt sufletul,am continuat lângă tine.Dragoste eternă m-ai închis în lagărele singurătății,m-ai abandonat,dă-mi timpul înapoi!
Mi-ai dat căldură,m-ai îmbunat,m-ai ridicat,mi-ai stopat lacrimile.M-ai mințit,mi-ai călcat unde m-a durut cel mai rău.Am fost parte din planul tău,m-ai distrus.
Te iubesc,te urăsc,pot sau nu pot fără tine.Am nevoie de-o rază să mă îndrume,o picătură de uitare,de-un cer senin și plin de viață,de-o ploaie caldă,de-un om sincer.Dă-mi putere nu mă lăsa să pic mai mult,nu mă lăsa aici!Luminează-mi calea,spune-mi ce e bine,ce e rău.Spune-mi de ce-a fost lângă mine,ajută-mă să-nțeleg de ce nu mai este.Nu mă lăsa să plâng,spune-mi că n-am nevoie de lacrimi.Spune-mi de ce am nevoie.Spune-mi cum să trec peste toate,nu pot merge înainte.
Nu mă pot obișnui cu gândul că aici e frig și întuneric.Am învățat să am nevoie doar de mine.Urăsc că ești prezent în sufletul meu.
Mulțumesc că am oameni care mă fac să uit câteva momente,din rutina zilnică pe care o am.Vă mulțumesc că mă acceptați,că aveți grijă de mine,că mă aduceți pe calea cea bună.Vă vreau aproape mereu.În momentul în care nu am nicio ocupație,moment în care sunt singură și e liniște…e cea mai dură clipă pentru mine.Liniștea mă răvășește,îmi aduce aminte de toate lucrurile trecutului care acum mă omoară.Mi-e frică de acele momente,nu pot să dau nimic bun din mine când sunt cuprinsă de ele.
Trebuie să trec peste toate,tot ce mă leagă de ultimii 2 ani din viața mea care acum mi-au adus niște clipe de coșmar.Aveți grijă cum alegeți să iubiți și ce alegeți să iubiți.Nu vă implicați total,protejați-vă sufletul de oricine vă intră în el.Fiți mai reci,nu faceți pe placul nimanui.Cine vă iubește vă acceptă oricum ați fi: reci,serioși etc.Nu vă lăsați prinși în ghiarele dragostei,sunt foarte dure la final.Fiți ponderați,nici prea mult,nici prea puțin!Vă pup!

Vis urât

Ușor regret,nu mă dau lovită,poate decât rănită
Te rog să te uiți la mine,nu-ți place privirea otrăvită
Nu-ți pasă de-o inimă zdrobită,
Trăiesc ca într-o casă părăsită.
Am plecat,deși îți par prezentă acolo,lângă tine
Așa cum era înainte,știu că o făceam bine
Dar acum zi-mi tu mie ce rost are să te susțin
Oricum n-am crezut niciodată în destin.
Vreau doar să aștepți trist ceasul ăla când
Îți va fi foarte dor,vei murii plângând
Că știi bine că nimic nu se iartă,n-aștepta asta
Oricum locul meu e cu foaia și pasta!
Nu mă mai aștepta,de data asta sunt plecată
Zace ura-n mine,lângă tine nu mai pot sta dreaptă
M-am prefăcut cât am fost lângă tine,nu voiam să cazi tu
Decât să plângi tu,mai bine plângeam io
Dar ști că o să uit și sper că deja te-am uitat
Am șters tot,chiar și numărul de telefon
A rămas doar numele tău acolo,în rest totul e gol!
Îmi tot caut perechea,tu să te pregătești de plecare
Dispari vis urât,să fie bine pentru fiecare
Sau cel puțin pentru mine,am nevoie de-o vindecare…
Când îți spuneam cât mi-e de dor,ziceai că lucrezi la album
Devenise doar o scuză,așa am început să văd alt drum
M-ai mințit păcat c-am crezut în vorbele tale
Vorba frumoasă într-un final doare!
Fapte nu prea sunt,n-ai fost bărbat ca să le faci
Și-n spatele tău,n-ai lăsat decât urme de bocanci
Dar o să le șterg,știu c-o să trec peste tot
M-ai învățat să nu pun suflet,nu iubirea-i antidot!

Cristina Florea ♥

Eu când tac, scriu.

Blogu' Lu' Asteri

La intrebarea "Dragoste sau Frica?" raspunsul este frica pentru cei mai multi dintre noi care urasc tot ce nu inteleg si accepta cu bratele deschise tot ce trebuie sa refuze cu strictete. Eu incerc sa ma schimb,tu ce vei face?

Daniela Bojincă - Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

Mirosul Vietii Mele

it smells like a book

WordPress.com News

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 107 other followers