Author Archives: Delirique

„Înapoi în viitor”

Toți oameniii sunt ciudați în felul lor.Pentru mine e ciudat să stau într-o cameră goală și să mă gândesc la atâtea lucruri încât să devin atât de derutată și să simt că e cineva aici cu mine și se tot plimbă.Și parcă nu am nici măcar o reacție adversă la chestia asta,din cauză că am atâtea în minte.
Astăzi pentru mine a fost o zi tare tâmpită.Am avut câteva clipe de fericire și apoi totul s-a prăbușit de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.M-am consumat în doar câteva ore atât de mult că simt că nu am puterea să mai bat nici cu degetele în tastatură.De ce?Pentru că eu sunt atât de sentimentală,încât în unele clipe mi se pare că e nedrept ceea ce trăiesc.După atâtea chestii care mă supără,aveam pretenția și dorința să vorbesc cu cineva care să mă poată împăca cu gândul că e totul bine.Dar ca să vezi!Ai degeaba pretenții care nu-și au rostul,și tu crezi că totuși dacă îi păsa cuiva de tine,și te cunoștea destul de bine,stătea de vorba și te consola așa cum și tu ai făcut-o când a avut nevoie.
Sau poate trebuie să fiu mai tare,mai aspră și să nu mai las grăunta mea de bunătate să fie furată de câte cineva.Dar am considerat că e ceva normal să-mi doresc să stau de vorba cu persoana pe care o iubesc și de care nu mă satur,să îi comunic și lui lucrurile care pe mine m-au pus intr-o situație de disconfort.Dar cred că trebuie să am armele pregătite mereu,indiferent de orice situație.
Consider că e evident să mă doară aceste lucruri,întrucât eu nu sunt o persoană care și-ar da iubitul pe niște prieteni,dar în cazul de față simt că aici chiar se poate întâmpla chestia asta în care mă simt din nou ca un…,scuzați expresia „căcat în ploaie”..
Așadar nu am mai scris de multă vreme aici pentru că am vrut să închei acest capitol,dar se pare că acum chiar am avut nevoie să-i comunic blogului,dar și vouă,niște lucruri ce pe mine mă deranjează la această oră și de aceea,din cauza lor nu pot să dorm.Așa că am zis că decât să pierd timpul mai bine să mă consolez prin scris.
Oare cine pe cine minte?:)

Etern.

Incă-i întuneric,caut lumina să mă-ndrume
Seara nu mă lasă,caută de gânduri să mă sugrume
Vin-o odată zi,cu trup de femeie și ochi de felină
Cu chip de aur,privirea senină,suflet plin de lumină
Și tu,să fii aici să-ți dau o strângere de mână!
Să fii liber,să treci peste garduri de sârmă!
Și gândurile lasă-mi-le mie,că-s negre și triste
Dar din gândurile alea o să-ți sădesc flori,mirosul fericirii să persiste
Să-mi strângi obrazul în palmă,să pui căldura-n chipul meu
Și c-un strop de iubire,tu mi-ești zeu.
Mi-ești poezie,fără tine n-aș mai scrie,dar ce rost are?
Să plâng,oricum ar fi,amândoi avem aceeași cale
Și vreau să rămâi,să mă susții,strânge-mi sincer mâna
Dacă-i rost de ploaie,fii aici să alungi furtuna!
Să-mi săruți gura plină de păcate oricum dragostea le spală
Dragoste sau nu,oricum ne doboară!
S-avem grijă de noi,suntem dulci ca mierea de albine
În noi să se vadă chipurile de viaţă pline
Când cad nori pe mine,ai crezut că totul va fi diferit
Poate ai văzut altceva în mine,poate te-am dezamăgit
Sper să-ţi văd chipul în lumina zilei,să fie totul etern
Te iubesc,scoate-mă din acest infern!

Altfel

Cândva era…,era soare aici și ce cald era
N-aveam griji,erai haina mea și tot ce mă îmbrăca
Dar odată ai ales și a venit și plecarea ta.
Mi-ai lăsat bilet jos,lângă pat
Nu țin minte totuși,poate m-ai pupat
Viața s-a schimbat,când am început cuvântul să-l citesc
Mă durea și din plâns nu puteam să mă opresc.
Zile multe au trecut de-atunci,era mereu aceeași lacrimă
O spăla vântul de pe obraz când eram în patimă.
Până a venit o noapte când încercam să adorm
A căzut o stea și mi-a luat dorința de somn.
Și treceau lunile,mă consumam enorm,
Decât să trăiesc cu asemenea povară,preferam să mor
Și uite-așa la 16 ani,mi-aduc aminte,
Eram visătoare,încrezătoare în cuvinte
Pentru că te iubeam.
Și-acum te iubesc,dar lucrurile s-au schimbat
Tu ți-ai văzut de drum,eu am plecat
Am ajuns la 17,un an a trecut,
Acum prețuiesc orice pas făcut.
M-am întărit,m-am prețuit,sunt alta acum
Am alte principii,viitorul e în plan,trecutul e scrum
Am uitat multe lucruri și asta m-a făcut să mă ridic
Orice va fi mă bucur că nu mai știu să pic…
M-am menținut,câte greutăți am avut,au trecut
Mama e pe primul loc c-o iubesc prea mult.
Aș muta munți pentru ea,deși nu sunt un exemplu
Cu toată iubirea mea pot să-i construiesc un templu!
Când a fost greu pentru ea respiram,sunt al ei „soldățel”
Sunt o simplă luptătoare,iar ea prințesa din castel
E bine acum,am trecut cu bine peste tot și o iubesc
E rece,dar simte când sunt tristă și-mi spune să-i zâmbesc.
Sunt tot aici,dar m-am rupt de mult de realitate
Nu-mi pasă cum trăiți,dar lumea mea e mult prea departe
Am uitat de voi și toate grijile sunt de-o-parte
E important să înveți să ții aproapele aproape!

So strong

Puterea mi-e nemărginită,nu neg,am și căzut
Poate au fost și răni prea mari,oricum peste am trecut
Mintea îmi dădea ocoale,lumea mă călca-n picioare
Am strâns din dinți,singură am învățat cum să fiu tare!

Cine m-a știut,mi-a simțit ura în orice faptă
În orice privire aruncată,n-am avut teamă că sunt neînfricată
Am luat picioare-n coaste,am fost prea mult folosită
Până când am realizat că trebuie să nu trăiesc înjosită.

Am avut prieteni,mi-au fost cei mai buni dușmani
Care erau în stare să mă vândă și pe mine pentru bani
Le-am arătat că sunt greu de învins,iubeam să-i văd plângând
M-ați schimbat jigodiilor,futu-vă-n gât!

Niciodată n-am putut să-mi țin ura în lanțuri
Am zis la tot pe nume,chiar și cu inima făcută franjuri
Visați toți să mă distrugeți,vă pasă prea mult
Acum m-am pișat eu pe voi,doar cu un singur cuvânt.

Sufletește sunt cel mai bogat om,la fraieri nu arăt
Acum iubesc pământul,căci cu el o să vă îngrop
Orice ați zice,oricum m-ați privi,sunt imposibil de distrus
Și cu o lacrimă spăl orice urmă de intrus!

Sunt gata de război,gata pentru ale voastre rugâminți
Să simțiti durerea chiar și când strângeți din dinți
Dar răul făcut o să vă doboare chiar de apucați o altă cale
Că fiecare om e pedepsit pentru faptele sale!

Generația băieței triști

Nepăsător fiind trăiești în nepăsare
Pui pe rană sare,mintea-mi sare,nimic nu mă mai doare
Dacă mă doare,nu-i chiar capul de pe umeri sau inima din piept
E ceva ce-l pot numii Capul pulii mele direct în al tău rect..
Ops dar mă scuzați,sper să-ți pui mâna la ochi ca un gay infect
Că pentru rimele astea bolnave îți trebuie și puțin intelect
M-am săturat de voi,bestii împuțite vă tot încurcați în minciuni
Visați că lingeți pizda,dar defapt lingeți frișca de pe căpșuni
Aveți doar futai în cap,generație de mafioți,
Dar sunteți niște căcănari și faceți laba prin chiloți
„Hei păsărico vii să bem un suc la mine?”
”Sunt atât de prost încât o să-mi dau drumu-n tine”
Crapă blugii pe voi,și-aveți o râmă în chiloți
Dar vă dați mari ”pule de niggă” că de la redtube sunteți roboți
Bubuie prostia-n voi,suferiți că v-a supt una puțica
A fost prima ta erecție de s-a speriat așa,mititica?
Triștilor,nu sunteți mai importanți dacă vă lăudați
„Nu mai suuunt virgin!Nu mă aplaudați?”
Ați uitat că părinții abia își permiteau să vă îmbrace
Acu va place decât Zara și Bershka,mai ”zace ceva la voi în torace?”
Un strat de pielea pulii peste o mică carapace!
”Ca să moară fetilii„ dar mai bine ”Să moară băiețeii!”
Îmi pare bine dacă v-am rănit la „corazon”
Că eu nici nu vă iubesc și nici nu vă ador! :))

Uitare

Nu știu dacă mai există soare pe strada mea,
Și e greu,dar rănile le bandajez cu catifea
Vreau să fac o magie să plece frica din noi
Suntem plini de nevoi
Vrem o rază pe străzile astea pline de gunoi!
Avem nevoie de uitare,să mai scăpăm de neîmpliniri
Să mai uităm de priviri acum rămase niște amintiri
Nu știu ce-așteptați,dar eu aștept uitarea
Mi se taie suflarea,nu-mi mai permit răbdarea!
Suntem plini de tristețe,multă lume m-a judecat
Și-n timp am început să pășesc doar cu capul plecat
Cât de puternic să fii să poți s-accepți
Știm că nu mai putem,dar încercăm să stăm tot drepți…
Ne îndoim de noi,nu știm de ce suntem capabili
N-avem pic de respect,nu mai putem fi amabili.
Te vezi în timp ai sângele închegat în amintiri
Ești romantic,dar mori înconjurat de lumânări și trandafiri
Nu-ți vine să crezi,dar toți plângem pentru iubiri
Așa că fugim,plecăm din decorul ăsta prost
Și-ncet considerăm că dragostea e doar un moft.
Mereu te-ntorci în urmă,normal c-avem nevoie de uitare
Visăm la un pamânt făr-de păcate,un limpede soare
Și-așa stăm cu mâna-n sân,țara ne moare
Dar tot spun „Ajută-ne Doamne,avem nevoie de uitare!”.
Hai s-o luăm de la cap,să schimbăm placa
Să fim mai buni,nu trebuie să ne merităm soarta!

Ce-am ales

Îmi pari atât de fals,cum vrei să te mai cred?
Odată-mi erai muză,acum totul e putred
Tot vii pe strada mea și distrugi totu-n jur
Când îmi pierd răbdarea,încep să te-njur.
„Ramona fii tare,ti-am zis nu te da bătută!”
Dar mă-ntreb acum,unde e cel ce mă ajută
Când tu vii,pleci,te-ntorci iar și-mi furi speranțe
Mi-ai oferit la dezamăgiri încât nu mă pot ferii de gloanțe
Tu continui să fi orb,eu tot nu pot s-o fac
Dar îți promit că încerc să-ți demonstrez cine e mai bărbat
Că eu am stat,am îndurat și-am luptat în lung război
Dar tu fugeai departe și uitai de „amândoi”
Când privesc în sus pe cer,totul pare întunecat
Că de-atâta ură ce îți port,pot să-ți zic că mi s-a luat
Dac-ai fi aici te-as lega în frig și ploi
Și-așa în fața mea tot timpul erai sloi
Vreau să vezi cum e să suferi,să depinzi de cineva
Să strigi după ajutor și să fie alt-undeva
Încât ea, În timp să nu te mai poată ajuta!
Jucai teatru ieftin,am presupus că te-ai maturizat
Dar mă secai,în timp păreai decât un copil ratat
Indiferent cum a fost,ce-a fost,cum este
Drumul meu s-a limpezit c-am ales să trec peste!

Lume nouă

Scapă-mă de tine,alungă-mă în lume nouă
Ia vântul,frigul,îmi curg picături de rouă
Îmi curg gândurile-n palme,ia-mă,du-mă departe
Să iei și faptele tale și tot ce ne desparte.
Mi-e teamă de mine,inima-i full de dor
Inima mea-i full de tine,n-am uitat că te ador
N-am uitat de amintiri,diminețile împreună
Timpul trecea ușor și a venit marea furtună.
Oamenii se schimbă,m-ai schimbat,m-ai jucat
Mi-ai luat tot ce-a fost mai bun,nu neg,m-ai și ajutat
Dar când ești rupt de realitate sau ea fuge de tine
Ai nevoie de un lucru ce te poate susține,ceva să te-aline
Să nu îți ieși din fire,privește răul,uite-l,se transformă-n bine!
Rămân pozitivă deși dac-aș sta să mă gândesc
Sufletu-mi e pe dos…și inimă,chiar aș vrea să te opresc
Negativistă de fel,e imposibil să nu-mi spun că „totul e firesc”
Mi-e frică,dacă nu pot să mă opresc
Dac-o să fac din nou același lucru prostesc?
Și totuși dac-ar fi să fie totul șters cu prea mult negru
Aș lăsa așa fără să mai pun o ”pată de culoare”
Că nu pot să uit că mie îmi era greu și pe stradă era soare
Ăst-a fost ultimul lucru,e greu de înțeles dacă nu știi ce zic
Dar asta sunt,îmi cam place să mă complic.

Dragostea mea,ești capitol încheiat!

Bineînțeles că m-a lovit din nou.M-a dezamăgit,mi-a jucat sufletul în picioare,mi-a mâncat răbdarea de dor.Mi-a luat speranța la bine,mi-a luat ultimul gram de bine din mine.Mi-a adus ploi,mi-a adus lacrimi,mi-a adus odată un zâmbet perfect,visam să mă bucur mereu de el.Mi-a plecat capul,mi-a furat sufletul,mi-a furat chipul.
Mi-a fost înger,mi-a fost bucurie,mi-a fost speranță,mi-a fost totul.Ai fost 2 ani de bine,de rău,ne-am lovit,ne-am bătut în cuvinte,ne-am bucurat,m-am îndrăgostit cu adevărat.Mi-ai luat emoțiile,mi-ai luat dorința,m-ai dominat,m-ai controlat.
M-ai scuipat,m-ai alungat,m-ai lăsat să zac,să mor după tine.Dă-mi sufletul înapoi,dă-mi visele,dă-mi zâmbetul,dă-mi puterea,îmi vreau partea,dă-mi dreptatea.M-ai lăsat mută,mi-ai rupt sufletul,am continuat lângă tine.Dragoste eternă m-ai închis în lagărele singurătății,m-ai abandonat,dă-mi timpul înapoi!
Mi-ai dat căldură,m-ai îmbunat,m-ai ridicat,mi-ai stopat lacrimile.M-ai mințit,mi-ai călcat unde m-a durut cel mai rău.Am fost parte din planul tău,m-ai distrus.
Te iubesc,te urăsc,pot sau nu pot fără tine.Am nevoie de-o rază să mă îndrume,o picătură de uitare,de-un cer senin și plin de viață,de-o ploaie caldă,de-un om sincer.Dă-mi putere nu mă lăsa să pic mai mult,nu mă lăsa aici!Luminează-mi calea,spune-mi ce e bine,ce e rău.Spune-mi de ce-a fost lângă mine,ajută-mă să-nțeleg de ce nu mai este.Nu mă lăsa să plâng,spune-mi că n-am nevoie de lacrimi.Spune-mi de ce am nevoie.Spune-mi cum să trec peste toate,nu pot merge înainte.
Nu mă pot obișnui cu gândul că aici e frig și întuneric.Am învățat să am nevoie doar de mine.Urăsc că ești prezent în sufletul meu.
Mulțumesc că am oameni care mă fac să uit câteva momente,din rutina zilnică pe care o am.Vă mulțumesc că mă acceptați,că aveți grijă de mine,că mă aduceți pe calea cea bună.Vă vreau aproape mereu.În momentul în care nu am nicio ocupație,moment în care sunt singură și e liniște…e cea mai dură clipă pentru mine.Liniștea mă răvășește,îmi aduce aminte de toate lucrurile trecutului care acum mă omoară.Mi-e frică de acele momente,nu pot să dau nimic bun din mine când sunt cuprinsă de ele.
Trebuie să trec peste toate,tot ce mă leagă de ultimii 2 ani din viața mea care acum mi-au adus niște clipe de coșmar.Aveți grijă cum alegeți să iubiți și ce alegeți să iubiți.Nu vă implicați total,protejați-vă sufletul de oricine vă intră în el.Fiți mai reci,nu faceți pe placul nimanui.Cine vă iubește vă acceptă oricum ați fi: reci,serioși etc.Nu vă lăsați prinși în ghiarele dragostei,sunt foarte dure la final.Fiți ponderați,nici prea mult,nici prea puțin!Vă pup!

Vis urât

Ușor regret,nu mă dau lovită,poate decât rănită
Te rog să te uiți la mine,nu-ți place privirea otrăvită
Nu-ți pasă de-o inimă zdrobită,
Trăiesc ca într-o casă părăsită.
Am plecat,deși îți par prezentă acolo,lângă tine
Așa cum era înainte,știu că o făceam bine
Dar acum zi-mi tu mie ce rost are să te susțin
Oricum n-am crezut niciodată în destin.
Vreau doar să aștepți trist ceasul ăla când
Îți va fi foarte dor,vei murii plângând
Că știi bine că nimic nu se iartă,n-aștepta asta
Oricum locul meu e cu foaia și pasta!
Nu mă mai aștepta,de data asta sunt plecată
Zace ura-n mine,lângă tine nu mai pot sta dreaptă
M-am prefăcut cât am fost lângă tine,nu voiam să cazi tu
Decât să plângi tu,mai bine plângeam io
Dar ști că o să uit și sper că deja te-am uitat
Am șters tot,chiar și numărul de telefon
A rămas doar numele tău acolo,în rest totul e gol!
Îmi tot caut perechea,tu să te pregătești de plecare
Dispari vis urât,să fie bine pentru fiecare
Sau cel puțin pentru mine,am nevoie de-o vindecare…
Când îți spuneam cât mi-e de dor,ziceai că lucrezi la album
Devenise doar o scuză,așa am început să văd alt drum
M-ai mințit păcat c-am crezut în vorbele tale
Vorba frumoasă într-un final doare!
Fapte nu prea sunt,n-ai fost bărbat ca să le faci
Și-n spatele tău,n-ai lăsat decât urme de bocanci
Dar o să le șterg,știu c-o să trec peste tot
M-ai învățat să nu pun suflet,nu iubirea-i antidot!

Cristina Florea ♥

Eu când tac, scriu.

Blogu' Lu' Asteri

La intrebarea "Dragoste sau Frica?" raspunsul este frica pentru cei mai multi dintre noi care urasc tot ce nu inteleg si accepta cu bratele deschise tot ce trebuie sa refuze cu strictete. Eu incerc sa ma schimb,tu ce vei face?

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

Mirosul Vietii Mele

it smells like a book

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.