Category Archives: Poezii

Etern.

Incă-i întuneric,caut lumina să mă-ndrume
Seara nu mă lasă,caută de gânduri să mă sugrume
Vin-o odată zi,cu trup de femeie și ochi de felină
Cu chip de aur,privirea senină,suflet plin de lumină
Și tu,să fii aici să-ți dau o strângere de mână!
Să fii liber,să treci peste garduri de sârmă!
Și gândurile lasă-mi-le mie,că-s negre și triste
Dar din gândurile alea o să-ți sădesc flori,mirosul fericirii să persiste
Să-mi strângi obrazul în palmă,să pui căldura-n chipul meu
Și c-un strop de iubire,tu mi-ești zeu.
Mi-ești poezie,fără tine n-aș mai scrie,dar ce rost are?
Să plâng,oricum ar fi,amândoi avem aceeași cale
Și vreau să rămâi,să mă susții,strânge-mi sincer mâna
Dacă-i rost de ploaie,fii aici să alungi furtuna!
Să-mi săruți gura plină de păcate oricum dragostea le spală
Dragoste sau nu,oricum ne doboară!
S-avem grijă de noi,suntem dulci ca mierea de albine
În noi să se vadă chipurile de viaţă pline
Când cad nori pe mine,ai crezut că totul va fi diferit
Poate ai văzut altceva în mine,poate te-am dezamăgit
Sper să-ţi văd chipul în lumina zilei,să fie totul etern
Te iubesc,scoate-mă din acest infern!

Altfel

Cândva era…,era soare aici și ce cald era
N-aveam griji,erai haina mea și tot ce mă îmbrăca
Dar odată ai ales și a venit și plecarea ta.
Mi-ai lăsat bilet jos,lângă pat
Nu țin minte totuși,poate m-ai pupat
Viața s-a schimbat,când am început cuvântul să-l citesc
Mă durea și din plâns nu puteam să mă opresc.
Zile multe au trecut de-atunci,era mereu aceeași lacrimă
O spăla vântul de pe obraz când eram în patimă.
Până a venit o noapte când încercam să adorm
A căzut o stea și mi-a luat dorința de somn.
Și treceau lunile,mă consumam enorm,
Decât să trăiesc cu asemenea povară,preferam să mor
Și uite-așa la 16 ani,mi-aduc aminte,
Eram visătoare,încrezătoare în cuvinte
Pentru că te iubeam.
Și-acum te iubesc,dar lucrurile s-au schimbat
Tu ți-ai văzut de drum,eu am plecat
Am ajuns la 17,un an a trecut,
Acum prețuiesc orice pas făcut.
M-am întărit,m-am prețuit,sunt alta acum
Am alte principii,viitorul e în plan,trecutul e scrum
Am uitat multe lucruri și asta m-a făcut să mă ridic
Orice va fi mă bucur că nu mai știu să pic…
M-am menținut,câte greutăți am avut,au trecut
Mama e pe primul loc c-o iubesc prea mult.
Aș muta munți pentru ea,deși nu sunt un exemplu
Cu toată iubirea mea pot să-i construiesc un templu!
Când a fost greu pentru ea respiram,sunt al ei „soldățel”
Sunt o simplă luptătoare,iar ea prințesa din castel
E bine acum,am trecut cu bine peste tot și o iubesc
E rece,dar simte când sunt tristă și-mi spune să-i zâmbesc.
Sunt tot aici,dar m-am rupt de mult de realitate
Nu-mi pasă cum trăiți,dar lumea mea e mult prea departe
Am uitat de voi și toate grijile sunt de-o-parte
E important să înveți să ții aproapele aproape!

So strong

Puterea mi-e nemărginită,nu neg,am și căzut
Poate au fost și răni prea mari,oricum peste am trecut
Mintea îmi dădea ocoale,lumea mă călca-n picioare
Am strâns din dinți,singură am învățat cum să fiu tare!

Cine m-a știut,mi-a simțit ura în orice faptă
În orice privire aruncată,n-am avut teamă că sunt neînfricată
Am luat picioare-n coaste,am fost prea mult folosită
Până când am realizat că trebuie să nu trăiesc înjosită.

Am avut prieteni,mi-au fost cei mai buni dușmani
Care erau în stare să mă vândă și pe mine pentru bani
Le-am arătat că sunt greu de învins,iubeam să-i văd plângând
M-ați schimbat jigodiilor,futu-vă-n gât!

Niciodată n-am putut să-mi țin ura în lanțuri
Am zis la tot pe nume,chiar și cu inima făcută franjuri
Visați toți să mă distrugeți,vă pasă prea mult
Acum m-am pișat eu pe voi,doar cu un singur cuvânt.

Sufletește sunt cel mai bogat om,la fraieri nu arăt
Acum iubesc pământul,căci cu el o să vă îngrop
Orice ați zice,oricum m-ați privi,sunt imposibil de distrus
Și cu o lacrimă spăl orice urmă de intrus!

Sunt gata de război,gata pentru ale voastre rugâminți
Să simțiti durerea chiar și când strângeți din dinți
Dar răul făcut o să vă doboare chiar de apucați o altă cale
Că fiecare om e pedepsit pentru faptele sale!

Generația băieței triști

Nepăsător fiind trăiești în nepăsare
Pui pe rană sare,mintea-mi sare,nimic nu mă mai doare
Dacă mă doare,nu-i chiar capul de pe umeri sau inima din piept
E ceva ce-l pot numii Capul pulii mele direct în al tău rect..
Ops dar mă scuzați,sper să-ți pui mâna la ochi ca un gay infect
Că pentru rimele astea bolnave îți trebuie și puțin intelect
M-am săturat de voi,bestii împuțite vă tot încurcați în minciuni
Visați că lingeți pizda,dar defapt lingeți frișca de pe căpșuni
Aveți doar futai în cap,generație de mafioți,
Dar sunteți niște căcănari și faceți laba prin chiloți
„Hei păsărico vii să bem un suc la mine?”
”Sunt atât de prost încât o să-mi dau drumu-n tine”
Crapă blugii pe voi,și-aveți o râmă în chiloți
Dar vă dați mari ”pule de niggă” că de la redtube sunteți roboți
Bubuie prostia-n voi,suferiți că v-a supt una puțica
A fost prima ta erecție de s-a speriat așa,mititica?
Triștilor,nu sunteți mai importanți dacă vă lăudați
„Nu mai suuunt virgin!Nu mă aplaudați?”
Ați uitat că părinții abia își permiteau să vă îmbrace
Acu va place decât Zara și Bershka,mai ”zace ceva la voi în torace?”
Un strat de pielea pulii peste o mică carapace!
”Ca să moară fetilii„ dar mai bine ”Să moară băiețeii!”
Îmi pare bine dacă v-am rănit la „corazon”
Că eu nici nu vă iubesc și nici nu vă ador! :))

Uitare

Nu știu dacă mai există soare pe strada mea,
Și e greu,dar rănile le bandajez cu catifea
Vreau să fac o magie să plece frica din noi
Suntem plini de nevoi
Vrem o rază pe străzile astea pline de gunoi!
Avem nevoie de uitare,să mai scăpăm de neîmpliniri
Să mai uităm de priviri acum rămase niște amintiri
Nu știu ce-așteptați,dar eu aștept uitarea
Mi se taie suflarea,nu-mi mai permit răbdarea!
Suntem plini de tristețe,multă lume m-a judecat
Și-n timp am început să pășesc doar cu capul plecat
Cât de puternic să fii să poți s-accepți
Știm că nu mai putem,dar încercăm să stăm tot drepți…
Ne îndoim de noi,nu știm de ce suntem capabili
N-avem pic de respect,nu mai putem fi amabili.
Te vezi în timp ai sângele închegat în amintiri
Ești romantic,dar mori înconjurat de lumânări și trandafiri
Nu-ți vine să crezi,dar toți plângem pentru iubiri
Așa că fugim,plecăm din decorul ăsta prost
Și-ncet considerăm că dragostea e doar un moft.
Mereu te-ntorci în urmă,normal c-avem nevoie de uitare
Visăm la un pamânt făr-de păcate,un limpede soare
Și-așa stăm cu mâna-n sân,țara ne moare
Dar tot spun „Ajută-ne Doamne,avem nevoie de uitare!”.
Hai s-o luăm de la cap,să schimbăm placa
Să fim mai buni,nu trebuie să ne merităm soarta!

Lume nouă

Scapă-mă de tine,alungă-mă în lume nouă
Ia vântul,frigul,îmi curg picături de rouă
Îmi curg gândurile-n palme,ia-mă,du-mă departe
Să iei și faptele tale și tot ce ne desparte.
Mi-e teamă de mine,inima-i full de dor
Inima mea-i full de tine,n-am uitat că te ador
N-am uitat de amintiri,diminețile împreună
Timpul trecea ușor și a venit marea furtună.
Oamenii se schimbă,m-ai schimbat,m-ai jucat
Mi-ai luat tot ce-a fost mai bun,nu neg,m-ai și ajutat
Dar când ești rupt de realitate sau ea fuge de tine
Ai nevoie de un lucru ce te poate susține,ceva să te-aline
Să nu îți ieși din fire,privește răul,uite-l,se transformă-n bine!
Rămân pozitivă deși dac-aș sta să mă gândesc
Sufletu-mi e pe dos…și inimă,chiar aș vrea să te opresc
Negativistă de fel,e imposibil să nu-mi spun că „totul e firesc”
Mi-e frică,dacă nu pot să mă opresc
Dac-o să fac din nou același lucru prostesc?
Și totuși dac-ar fi să fie totul șters cu prea mult negru
Aș lăsa așa fără să mai pun o ”pată de culoare”
Că nu pot să uit că mie îmi era greu și pe stradă era soare
Ăst-a fost ultimul lucru,e greu de înțeles dacă nu știi ce zic
Dar asta sunt,îmi cam place să mă complic.

Vis urât

Ușor regret,nu mă dau lovită,poate decât rănită
Te rog să te uiți la mine,nu-ți place privirea otrăvită
Nu-ți pasă de-o inimă zdrobită,
Trăiesc ca într-o casă părăsită.
Am plecat,deși îți par prezentă acolo,lângă tine
Așa cum era înainte,știu că o făceam bine
Dar acum zi-mi tu mie ce rost are să te susțin
Oricum n-am crezut niciodată în destin.
Vreau doar să aștepți trist ceasul ăla când
Îți va fi foarte dor,vei murii plângând
Că știi bine că nimic nu se iartă,n-aștepta asta
Oricum locul meu e cu foaia și pasta!
Nu mă mai aștepta,de data asta sunt plecată
Zace ura-n mine,lângă tine nu mai pot sta dreaptă
M-am prefăcut cât am fost lângă tine,nu voiam să cazi tu
Decât să plângi tu,mai bine plângeam io
Dar ști că o să uit și sper că deja te-am uitat
Am șters tot,chiar și numărul de telefon
A rămas doar numele tău acolo,în rest totul e gol!
Îmi tot caut perechea,tu să te pregătești de plecare
Dispari vis urât,să fie bine pentru fiecare
Sau cel puțin pentru mine,am nevoie de-o vindecare…
Când îți spuneam cât mi-e de dor,ziceai că lucrezi la album
Devenise doar o scuză,așa am început să văd alt drum
M-ai mințit păcat c-am crezut în vorbele tale
Vorba frumoasă într-un final doare!
Fapte nu prea sunt,n-ai fost bărbat ca să le faci
Și-n spatele tău,n-ai lăsat decât urme de bocanci
Dar o să le șterg,știu c-o să trec peste tot
M-ai învățat să nu pun suflet,nu iubirea-i antidot!

Gara de Nord,decembrie

M-am rupt de tot,de toți,nu cred încă situația
Ești închis,am uitat,nu-ți place aglomerația
Nu-mi trebuie zâmbetul pur,poate-un suflet imens
Ce-i mult e prost,vrei un sentiment mic și intens
Înc-aștept să vii,parcă-i ultimul vers
Mă liniștește muzica,plus o țigară lângă
Când expir,vreau înapoi tot fumul să ajungă,
Inspir intens,că era bine și era clar
Plec afară,zăpadă,ger,nu-mi trebuie fular
Deși mi-e frig n-am nevoie să-mi arunci o haină
Prefer să nu te văd,situația nu mai e faină…
Ninge tare,mi se-ngreunează pasul,îmi îngheață mersul
M-așez în zăpadă,stau și privesc universul
Mă chinuie frigul,pe cer văd,citesc scrisul,
Nu stau pe loc,trebuie să merg parcă îmi descrie visul
Tot merg,dar cuvintele brusc s-au oprit
M-au dus drept la tine,știi,cândva ne-am iubit
M-am rătăcit într-o gară,e mult prea aglomerat
Caut s-ajung la tine,păcat că s-a înserat
E mult prea frig,m-ai uitat,poate-ai plecat
Am rămas în vis,filmul mi se repetă
Mă urc în tren,m-așez,e aceeași banchetă
Gara de nord,decembrie,urc în tren,mă uit pe geam
Trenul n-a plecat,eu încă te-așteptam
Dar trenul a pornit,acum realizam
Timpul parcă se grăbea,eu nu te mai aveam
Alarma sună,toate ușile brusc se închid
Eram atât de tristă,speram să mă-ntorc în timp
Mergea mult prea rapid,eu tot în urmă priveam
Deodată mă văzusei,eu la tine nu mai alergam…
Țip,sper c-ai auzit tot ce-ți spuneam.
Tot ce-a fost,a fost,parcă ieri ne înțelegeam
Au fost atâtea,dar am uitat ce-ți povesteam,
E noapte de decembrie,cobor din tren
Mă împingea vântul în spate și mă lovea în abdomen
Sună telefonul,eram uimită,credeam că erai tu
Dar și dacă erai tu,preferam să-i răspund lu altu.
Până să ajung acasă,parcă totul mă trăgea înapoi
N-am același dor de tine,dar aceeași dorință de doi,
Mă opresc la o benzinărie,îmi iau o cafea,aprind o țigară
Speram ca sentimentul să tacă,dar el tot mă doboară
Intru în scară,mă gândesc ce te-aș mai săruta
Nu-i decât o imagine,ce mă mai deruta…
Ajung acasă,iau o foaie și scriu tot ce s-a întâmplat
Încă mi-e greu s-accept,nici tu nu m-ai acceptat
Sunt luptător cu timpul,trebuie să uit tot ce-am simțit,
La tine-i mai ușor,trebuie să uiti tot ce-ai trăit
Sentimentele-s dure cu mine,regret că te iubesc
Închid ochii,mă pun în pat,sper să nu te mai găsesc!

Negru

Trandafirul nebun de roșu,acum zace-n negru
Tot timpul plânge,îl vezi cum moare-n rouă
Sufletu-i mort și-orbit,unde-s simplele petale?
Unde-i viața bună pe care-o trăia?
Era aspru și tare,nu se lăsa doborât,
Avea țepi încât putea să rănească orice suflet.
Cu timpu-l zilele-i mâncau viața
Ai venit tu!Ai început să-l mângâi cu tristețe
Și după un timp,își pierdea petalele.
Era tandru cu tine,te iubea
Niciodată nu a vrut să te rănească
Își dădea viața pentru tine,nu ți-a fost de-ajuns.
Te iubea,și toată pasiunea l-a făcut să moară
I-ai furat puterea,i-ai stins dorința
L-ai uitat și nu-l mai auzeai când te striga…
Nu avea nevoie decât să-i vorbești!
Tânjea după dragostea ta,lacomule!
N-ai vrut niciodată să-i arăți iubirea,
Poate te-ai simțit obligat s-o faci în acele momente.
Poate-a fost doar o reținere.
A murit de dor de tine și de viață,
Și de zile însorite și trup flămând.
Și-ai uitat de prima oară,erați niște muguri plini de viață!
Ați zâmbit unu pentru altu,pentru fericirea voastră.
V-ați cuprins în brațe,v-ați adorat,v-ați mângâiat.
Mi-ai mărit pulsul,mi-ai trezit inima.
Am privit soarele-n brațele tale,ți-am gustat mirosul
Am adormit lângă tine,tu-mi dădeai viață!
Ți-am atins buzele îmbibate de alcool
Și m-ai îmbătat cu dragoste-n noapte de decembrie.
Unde-ai fugit?Găsește-mă!
Fă-mă să mă regăsesc,te iubesc,iubește-mă!

Noapte de noiembrie

Te-ntrebi oare cât mi-e dor de tine,
Știu că poate nimic n-are sens,nu știu să renunț
Când am luat totul în piept,poate-au fost puține
M-am înecat în poezie și m-am pierdut în amănunt.

Deși am încercat să mă separ de-a ta viață
Am eșuat mereu,poate pentru că știam c-o să mă ierți
Te-am privit pe tine în ochi,erai totu-n a mea față
Chiar de nu-mi imaginam,ai putut să mă aștepți.

Timpul îmi spune să plec,trebuie să mă obișnuiesc
Să mă împac cu situația,chiar de cad la pământ
Va trebuii să-ncerc fără tine să trăiesc
Oricum o să-ți port iubire poate chiar și-n mormânt.

E greu,poate mai mult ca niciodată
Zi de zi risc să te pierd și mi-e teamă
Vreau lângă tine,cum n-am vrut lângă nimeni vreodată
Poate trec războaiele și liniștea ne cheamă.

Îmi păstrez sufletu-n gheață,dragostea noastră-i rece
Și pierd zilnic că-mi fuge zi de zi câte-o speranță
Acum mi-e teamă că iubirea noastră deja trece
Timpul trece și va fi greu,deja sunt în nesiguranță.

Cristina Florea ♥

Eu când tac, scriu.

Blogu' Lu' Asteri

La intrebarea "Dragoste sau Frica?" raspunsul este frica pentru cei mai multi dintre noi care urasc tot ce nu inteleg si accepta cu bratele deschise tot ce trebuie sa refuze cu strictete. Eu incerc sa ma schimb,tu ce vei face?

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

Mirosul Vietii Mele

it smells like a book

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.