Arhive blog

I’m bad person

Și mă gândesc că eu formez definiția unei persoane rele.De ce?Păi…
1.Rănesc cam toate persoanele care mă iubesc sau îmi vor binele;
2.Nu țin cont de lucrurile care ar putea răni o persoană;
3.Nu prea mai am suflet și nici nu mai pun suflet;
4.Sunt nepăsătoare indiferent de oricine;
5.Nu arăt decât prima față care și ea depinde de fiecare persoană;
6.Am mai multe fețe și nimeni nu realizează
7.Fac lumea să creadă că sunt o persoană bună [și nu sunt]
8.Orice ating eu,se alege praful;
9.Aparent mă rănesc lucruri,dar defapt e doar fațadă pentru că uit prea repede și nu mă simt de parcă sunt rănită.
Nimeni nu poate să îmi spună că ce am zis aici nu este adevărat sau că eu nu sunt o persoană rea pentru ca nimeni nu mă cunoaște mai bine decât o fac eu.Niciodată nu o să mă cunoască nimeni cu adevărat.Îmi cunoașteți decât câteva părți.
M-am schimbat prea mult pentru că am realizat că lumea e așa cum e.Lumea m-a făcut să fiu așa.
Sunt un om rău care provoacă și mai multe răni,nici vorbă să le vindec.Îmi doresc să vindec toate rănile unei persoane dar nimeni nu ține cont de efortul depus,nimeni nu apreciază nimic nici măcar că am încercat.
Nu mă mai interesează de nimeni nimic,cum nici pe alți nu-i interesează de mine.Lumea e plină de ură!
Lumea nu știe decât să facă lucrurile și mai rele,să provoace silă și scârbă.Cel puțin astea sunt simptomele mele.
O singură persoană în afară de mama mă cunoaște cu adevărat,îmi cunoaște toate punctele unde mă doare cel mai tare cu care în prezent eu nu mai am nici o treabă și nimic de împărțit,dar poate o să îmi facă rău așa cum mi-a mai făcut acum mult timp.De-asta acum nu mai las să mă cunoască nimeni.Pentru că nu mai vreau să fiu lovită unde mă doare cel mai tare.

Ridica-ma spre cer!

Ridică-mă spre cer sau apropie-mă de soare
Redă-mi liniștea pură și dă-mi culoare
Fă-mă să zâmbesc la strălucirea din răsărit
Și dă-mi motive să cred că te-am iubit.

Așteptă-mă treaz,încearcă să n-adormi până la apus
Nu-mi mai spune lucrurile pe care mi le-ai mai spus,
Pune preț pe fapte și seriozitate în cuvinte
Și spune-mi sincer tot ce-i bun în a ta minte.

Când ajung să mă îmbrățișezi profund fără oprire
Să-mi zâmbești,să-mi dai clipe de fericire,
Să pășim ca doi nebuni prin ploaia rece,
Și să cred că împreună peste tot v-om trece!

Mesaj pentru ?

Învață să te supui binelui
Nu sta în fața întunericului,
Luptă cu binele în lumina soarelui,dă-ți energie
Învață că „răul lor” produce multă urgie!

Oamenii sunt prea mult manipulați
Oamenii sunt prea mult folosiți și apoi reciclați,
Suntem ca niște roboți aliniați ei pretinzând că suntem vinovați
Implantați-ne cipuri,morții voștrii de ratați!

Omenirea va fi cândva șansa revanșei către voi
Că vă vom distruge și asta-i răsplata că v-ați pus cu noi,
O să ne cădeți irezistibil ca niște târfe care pun botul pe pulă
Și o să vă arătăm că ura voastră pentru noi a fost nulă!

Astazi?

Astăzi?

Astăzi a fost o zi extrem de frumoasă pentru mine.În mare din cauză că mă simt fericită lângă persoana cu care sunt.
Îmi dă multe motive,unul dintre ele ar fi să lupt pentru relație.E altfel decât orice relație am mai avut.Chiar și cea mai mare relație (2ani) este doborâtă de aceasta.Poate pentru ca fiecare este în felul lui.
Îmi place să-i strâng mâna lui „gigantică” față de a mea,îmi place să îl strâng intens în brațe,îmi place să îl sărut chiar dacă e mai înalt cu un cap decât mine.
Îmi place ce este el,îmi place ce suntem împreună.Nu vreau să-l schimb,deși are defecte și eu am defecte,orice om are defecte,dar defectele lui și ale mele ne face să ne completăm unul pe altul.Îl ador pentru că îmi face inima să bată la extrem când suntem împreună,pentru că îmi dă poftă de viață!Îl ador acum dar în timp o să îl iubesc și sunt mândra de asta.Pentru că știu sigur că merită să fac asta.Meriți!
Vreau să rămânem așa,vreau să trecem peste orice deal care va apărea în calea noastră.Sunt fericită datorită ție,datorită nouă.
Am nevoie de tine! 4evă’ !

Oboseala psihica infinita.

Ridic privirea din pământ și mă spăl pe față parcă-s lovită
Par de ani buni obosită dar e din cauză că sunt scârbită,
Să par ceea ce sunt eu nu mint,nu mi-e teamă
Astăzi este ziua perfectă să nu mai iau nimic în seamă!

Mă ridic din pat parcă ceva mă lasă rece
Durerea de cap e mereu,amețeala de ceva timp nu-mi trece
Zâmbesc scârbită de parcă mi-ar fi bine,
Când defapt am starea proastă care mereu mă reține!

De luni la rând nu mai pot să dorm
Nu visez nimic că nu pot,nu am somn
Pe zi ce trece cad psihic,de durere pic în gol
Vorbește ura-n mine pe la orice pol.

Vorbesc singură,mai mereu meditez
Vorbesc cu demonul din mine,mai mereu simt când clachez
Mă ridic din rău și mă apropii de bine
Nu las capul în jos și dau tot ce am mai bun din mine!

Timpul.

Timpul a reușit să ne schimbe pe toți,
Alții cu caracter de piatră,alții doar roboți
Nu înțeleg cât de repede a trecut timpul și am crescut
Parcă acum eram un pui de om abia născut.

Timpul m-a făcut să-mi dau seama cât de dură e viața
M-a făcut să lupt și să nu îmi pierd speranța,
Brusc am început să îmi caut singură dreptate
Și eu și tu ne-am lovit de realitate!

Am fost acolo mereu cu tovarăși lângă mine dar au plecat
Când timpul a trecut brusc toate s-au schimbat,
Am rămas cu durere de pulă când toți m-ați judecat
Odată cu plecarea bagabonților străzile sau schimbat!

Venim si plecam

Mă întrebi mereu „unde e mami de ce nu m-a așteptat?”
Nu știu ce să spun decât că avea treburi multe de rezolvat
Îmi spui că ți-e dor că încă nu știu să-i țin locul
Și mă amăgești când spui că ăsta ți-e norocul.

Știu că suferi pentru că încă ești tânără,nu înțelegi
Și că vrei să pleci sentimentele să le negi,
Dar ești alături de mine și n-am să te las,
Că ești îngerașul meu și viitorul o să-ți prindă glas.

Încă plângi că-ți aduci aminte de certurile din casă
Cu bătăi,cu prea mult sânge,multe lacrimi tu încă te simți acasă
N-ai vrea decât să o ai pe mama ta la umăr să te facă să uiți
Dar într-o zi o să realizezi că pentru tine trebuie să lupți.

Acum ai mai crescut și ai deschis bine ochii,ști ce vrei
O familie fericită,poate la număr tot trei
Nu suporți să suferi și dacă se întâmplă nu uiți nimic
Iar eu nu fac decât să promit că te sprijin și e tot ce pot să zic.

Aș da orice,ești ca și copilul meu
Mereu pentru mine sfânt ca și trupul lui Dumnezeu,
O să am grijă de tine chiar și de acolo de sus
O să fii bine și fericită și o să fac totul mai presus!

Așa e viața,te naști și apoi mori
Încercând să te salveze,sfârșești pe lângă doctori
Ei știu că nu ai de trăit dar tot îți dau speranță
Și acum tu plângi după mine și te simți în nesiguranță.

Fraiere!

Ai apărut pe scenă că tu credeai că faci money,
Eu ți-am zis să pleci pe treaba ta honey,
Muzica nu-i de tine n-ai nici măcar flow
Și tu apari pe scenă crezând c-o să faci show.

Când te-ai mai ridicat
Ai uitat de unde-ai plecat,
Și toți îți ziceau că ești un fraier
N-ai rime și lași în urma ta cel mai de căcat aer!

Când ai început prima oară să cânți
Ai realizat că prea repede te-avânți,
Tu treci prin muzică prea repede,ca un șofer
Eu trec mai greu că sunt ca un corăbier.

Asta e ce simt

E greu să-mi mai exprim durerile tulburătoare
Parcă durerea cuvintelor tale e nemuritoare,
Mă simt ca un om drogat care acum e dependent
De dragoste,băga-mi-aș pula-n el de sentiment!

Știu și eu că indiferența doare,
Ai reușit să treci și peste asta,să-mi calci sentimentele-n picioare
Visez des,dar este doar o iluzie,
Acum zac pe patul de moarte,viața-mi curge într-o perfuzie.

Nu mai trăim împreună,ai plecat și-s în tăcere
Și încă nu vreau să recunosc vreo urmă de durere,
Căci sunt puternică,tu n-o să mă dobori
Tu trăiești în alb negru,eu acum trăiesc în culori!

Sunt o singuratică condamnată la realitate
Dar tu ești un laș lipsit de personalitate,
Încă sunt trează așa că profit să scriu
Și să îmi las în foi sufletul ce-i încă viu!

Ai preferat să fi înfrânt,și acum regreți
Din povestea asta,poate ai reușit ceva să-nveți
Dar îți spun încă odată Deschide ochii bine
Că sigur se mai găsesc alți fraieri ca tine!

Regret și eu că te-am ridicat
Și că am riscat,oare ști cât m-am luptat?
Că ți-am jurat fidelitatea eternă
Și-am rămas singură strângând în brațe o pernă!

Se numea fratie

Închid ochii și văd imagini
Cu mine,cu ei amintiri rămase-n paragini
Cu mine cu tine,aș putea scrie milioane de pagini
Acum amintirile-s pe margini!

Aveam toți probleme psihice,
Și parcă mi-e dor de vorbele critice
De cuvintele rămase cu cicatrice
Și de cel care în greșeli mi-era complice!

Încă râd când îmi amintesc,
De sufletul nostru frățesc
De băutele trase,de vinul fetesc
De prima senzație care m-a făcut să plutesc.

Cristina Florea ♥

Eu când tac, scriu.

Blogu' Lu' Asteri

La intrebarea "Dragoste sau Frica?" raspunsul este frica pentru cei mai multi dintre noi care urasc tot ce nu inteleg si accepta cu bratele deschise tot ce trebuie sa refuze cu strictete. Eu incerc sa ma schimb,tu ce vei face?

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

Mirosul Vietii Mele

it smells like a book

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.